Îmbătrânirea populației, creșterea șomajului, migrația peste hotare a persoanelor apte de muncă, precum și practicarea salariului în plic sunt câțiva dintre factorii care pun în pericol sistemul de pensionare în Republica Moldova, constată specialiștii în domeniul politicilor sociale. Deși la nivel de stat se fac promisiuni de majorări periodice ale pensiilor, mulți din cei aflați la odihna binemeritată sau care urmează să se pensioneze ajung să descopere că au muncit o viață, dar s-au ales cu nimic.
Leonid, orașul Ungheni: ”De ce persoanele care au muncit o viață, contribuind cu regularitate la fondul social primesc pensii mizere, ce nu acoperă nici măcar coșul minim de consum? Am o pensie de 1200 de lei, bani care nu-mi ajung nici pentru cele mai elementare lucruri. Eu nu știu pe ce s-au bazat când mi-au calculat pensia”.
Daniela, orașul Ungheni: ”Activez de ceva timp în Anglia, la o întreprindere, unde muncesc și pensionari. Munca este conform capacităților de sănătate a acestora. Autoritățile din Moldova ar trebui să asigure o bătrânețe activă celor pensionați prin stimularea persoanelor care decid să muncească în continuare. În Europa sunt servicii speciale pentru a încuraja îmbătrânirea activă, pe când la noi acest lucru lasă de dorit. În Marea Britanie, de exemplu, implicarea bătrânilor în câmpul muncii a adus la creșterea economiei. Aici atitudinea populației față de vârstnici este una prietenoasă. Ei nu sunt considerați o povară, ci contribuabili în tot sensul cuvântului”.
Valentina, pedagog: ”Oamenii vor să muncească după vârsta de pensionare nu pentru că nu și-ar dori să se odihnească, să călătorească, să stea cu nepoțeii, ci pentru că se tem de sărăcie. Ce pot face cu o pensie mică? Cu atât mai mult că sunt pedagog și acum școala are nevoie de noi. Una însă e rău, sănătatea ne dă de sminteală”.
Domnica, bibliotecară: ”Muncesc, pentru că mă simt necesară societății. La bibliotecă vine lumea, mai schimbăm o vorbă-două. Salariul și pensia mă ajută mult, dar să rămân la pensia de 1800 de lei n-aș putea face față lucrurilor. Ne-am dori ca pensia să fie majorată măcar la 2500 de lei, fiindcă, plătind serviciile, rămânem uneori cu 600-700 de lei care nu ne ajung pentru produse și medicamente”.
Gheorghe, tractorist: ”Am muncit o viață pe tractor și la arat, și la semănat, și la strânsul roadei, peste tot am muncit. Am înghițit colb, m-am expus la diferite munci grele, care mi-au afectat sănătatea, dar m-am ales cu o pensie de doar 1500 de lei. Acum sunt bolnav și neputincios. E păcat că cei care cresc pâinea, lucrătorii din agricultură, au cele mai mici pensii. Cei de sus ba dau îndemnizații, ba le iau, iar dacă măresc puțin pensia, asta nu înseamnă nimic, în timp ce prețurile cresc destul de mult”.
