Maghiarii (ungurii) la 1601 i-au reproșat lui Mihai Viteazul că emite acte în limba română, spunând, că niciodată n-a fost așa în Ardeal. Răspunsul lui: „De azi așa va fi și dușmanul ei va pieri”. În R. Moldova, o așchie din Țară rămasă în afara UE, se emit de mai bine de 30 de ani acte normative și în limba rusă. De parcă minoritatea respectivă nu poate sau, mai bine zis, nu dorește să însușească și limba poporului băștinaș. Dacă calculăm costul hârtiei și tiparului, cheltuielile sunt enorme. Și mai ieșit din comun e atunci când o ambasadă străină caută tei de curmei (popular) cu privire la o posibilă discriminare a vorbitorilor care sfidează limba statului R. Moldova. De ce? Pentru că instituțiile acestui stat sunt fără carență, dar mai mult funcționarii aflați în fruntea lor nu invocă nici atitudine, nici demnitate. Lipsa lor nicidecum nu va permite evoluția noastră spre civilizația europeană.
