„Eu vreau doar să fiu… iubire. Să fiu ceva bun în viața oamenilor, să le fiu pace, bucurie și mângâiere. Să fiu o amintire frumoasă pentru cei care mă întâlnesc. Să fiu sursa lor de bine și de liniște. Să fiu o binecuvântare!” — Irina Binder.
În această lume imensă, cu toții suntem prinși într-o mare călătorie a vieții, pe care nu am căutat-o, ci ea ne-a găsit pe noi, dar care, la un moment dat, ar putea lua sfârșit. În interiorul ei se află multe lucruri, întâmplări și situații diverse — unele mai mici, altele mai mari. Pe unele dintre ele le primim cu ușurință, iar altele ne dau bătăi mari de cap. Toate, luate împreună, ne pot ajuta să ne găsim locul și rostul în lume sau, dimpotrivă, ne pot abate de pe cărarea vieții.
Uneori trebuie să te faci mic ca să înțelegi că multe lucruri nu depind atât de mult de noi, iar totul este efemer și limitat pe acest pământ. Scriitoarea americană Rita Mae Brown, în unele reflecții ale sale, spunea: „Când te simți mic, te poți ascunde în lumea vastă, sub cerul albastru și la umbra copacilor, care au crescut și vor continua să crească atunci când tu nu vei mai fi. Lumea te va îmbrățișa atunci când vei face bine, iar Creatorul te va proteja. Uneori chiar nu ne descurcăm singuri și e nevoie să primim protecție și ajutor. Ca niște copii… Uneori te poți face mic recunoscându-ți slăbiciunea. Doar pentru un moment. Doar pentru o clipă! Și apoi admiri faptul că, în ciuda acestei fragilități, continui să lupți și să trăiești cu curaj. Atât de mic și atât de slab. Și totuși atât de puternic și curajos. Ai grijă de ai tăi. Ai grijă de tine. Nu te înfuria prea tare. Toți suntem mici într-o lume mare. Dar încercăm. Și tocmai în acest efort stă măreția omului: trăind cu curaj. Tot ceea ce poți face în viață este să fii ceea ce ești. Unii oameni te vor iubi doar pentru că ești tu, alții te vor iubi pentru ceea ce poți face pentru ei, iar unii nu te vor plăcea deloc”. — Rita Mae Brown.
Pornind de la aceste cugetări filosofice despre viață, ne dăm seama care este, de fapt, rostul omului pe pământ. Plecarea în eternitate a unei doamne din orașul Ungheni, care și-a dedicat întreaga viață domeniului carității, a făcut multă lume să mediteze astfel: „A trăit modest, nu și-a făcut averi, a purtat în suflet durerile și necazurile altora. Muncind mereu într-un ritm alert, s-a gândit mai mult la nevoile celorlalți și mai puțin la ale sale. A trăit viața vizibil, transparent și cu multă demnitate, dar a plecat micuță, cuminte și în liniște”.
Deși suntem mici în această lume imensă, e îmbucurător atunci când faptele noastre sunt mari și frumoase.
