Azi vom face cunoştinţă cu o femeie foarte firavă, foarte modestă, interlocutoare interesantă, cu performanţe în plan profesional, şefa bibliotecii publice din satul Frăsineşti, Iulia Iachimovschi.
— Munciţi în satul natal?
— M-am născut în satul Frăsineşti, dar locuiesc în Măcăreşti. În fiecare zi merg pe jos aproximativ 7 kilometri.
— În acest caz e clar de ce sunteţi atât de elegantă. Cum aţi devenit bibliotecară?
— Nu pot spune că am visat mult, dar aşa a fost să fie. Mi s-a propus să lucrez temporar, iar eu chiar am absolvit prin corespondenţă facultatea de biblioteconomie. Acum am o vechime în muncă de aproape 26 de ani.
— Azi biblioteca are posibilităţi mai mari?
— Mai mari, datorită serviciilor noi. În anul 2002, printre primii, în cadrul programului Fundaţiei Soros-Moldova, am câştigat proiectul „Carte de referinţă” în valoare de 11 mii de lei şi am procurat enciclopedii, dicţionare, îndrumare de care aveau mare nevoie elevii. Tot atunci a apărut necesitatea de a realiza alt proiect. Noi am reuşit să procurăm doar câte un exemplar de literatură de referinţă şi imaginaţi-vă, copii veneau de la şcoală obosiţi, flămânzi, iar pe drum trebuiau să treacă pe la bibliotecă şi să găsească materialul necesar, iar pentru aceasta din nou erau nevoiţi să stea în rând. Am hotărât deci să procurăm un copiator, ca să asigurăm elevii cu material didactic. În cadrul proiectului ”Modernizarea serviciilor de bibliotecă” al aceleiaşi fundaţii am cumpărat trei calculatoare, un copiator, un telefon-fax, o imprimantă color. A trebuit să învăţ a lucra la ele şi am reuşit. Biblioteca a devenit prima instituţie din comuna noastră unde era un copiator. Dacă mai înainte sătenii trebuiau să parcurgă 30 de kilometri până la Ungheni ca să facă o copie de 50 de bani, iar aici e gratuit, în plus, au posibilitatea de a folosi faxul.
— Oamenii, cred, erau foarte recunoscători?
— Nu am cuvinte să spun. Nici nu credeau că e gratuit, în cadrul proiectului. Şi eu eram foarte mulţumită pentru că am reuşit să realizez cu succes un asemenea proiect. Apoi a venit rândul Novatecii care ne-a permis să acordăm servicii de internet. Prin urmare, acum biblioteca a devenit un centru informaţional în sat.
— Azi satul s-a schimbat?
— S-a schimbat, deşi oamenii, în fond, au rămas la fel de buni, încrezători, sinceri. Vin la mine cu idei foarte bune. Pensionarii au propus să căutăm informaţii despre eroii care şi-au dat viaţa pe câmpul străin de luptă, cum a fost în anii celui de-al doilea război mondial, în Afganistan. Această listă acum se păstrează în altarul locaşului sfânt din sat şi numele eroilor răsună la liturgii. În timpul acestei munci am văzut că la arhive nu sunt materiale despre ei ori s-au pierdut, şi atunci le-am adunat de la consăteni, la primărie, la şcoală, pretutindeni. Acum lista conţine circa 40 de nume. Nu e vorba despre veteranii-participanţi la război, ci despre cei care îşi dorm somnul de veci în pământ străin. Acum continuăm să adunăm materiale în cadrul serviciului „Istorie lângă noi” – acestea sunt informaţii publicate în presa scrisă despre activităţi, meşteri populari, personalităţi din sat, fotografii vechi, amintirile persoanelor în vârstă despre anumite evenimente. Cu câţiva ani în urmă, a apărut o monografie despre satul nostru şi noi o continuăm, o extindem, o completăm.
— Ce v-a uimit în timpul acestei munci?
— Am aflat că un consătean care are peste 80 de ani ştie pe de rost o urătură de pe vremuri ce poate fi declamată timp de o oră. Doresc foarte mult s-o înregistrez.
— Iulia, cine vă aşteaptă acasă după ziua de muncă?
— Soţul şi fiul student care învaţă la Iaşi, la Universitatea Tehnică „Gheorghe Aschi”. Dar am trei feciori, cel mai mare e medic, cel mijlociu e pedagog, însă, cu părere de rău, nu lucrează după specialitate, deoarece cu salariul de pedagog nu poţi întreţine familia. Mezinul e viitor inginer.
— Nici salariul dvs. nu e mare.
— Dar eu sunt satisfăcută de ceea ce fac. Sunt bucuroasă că întotdeauna am fost alături de copii. Acum le spun şi lor, şi celorlalţi că dacă trebuie să plece, să ia şi copiii cu ei, să nu-i lase.
