Nu demult un mare demnitar de stat s-a înfățișat muritorilor de rând. A spus două vorbe și a plecat. Dar câtă vâlvă s-a făcut: circulație interzisă pentru toți, persoane în civil cu verificări prin curțile caselor din apropiere, mașina de serviciu însoțită de câteva automobile ale poliției și pazei de stat, zeci de polițiști alungau trecătorii, plus la aceasta micul, dar marele demnitar mai era păzit și de garda de corp… Poate și unele din aceste măsuri ar fi justificate, dar de ce într-o țară cerșetoare de granturi și credite externe să se facă atâtea cheltuieli pentru un singur om? Dar câți încă mai sunt ca dânsul? Și nu numai la nivel central. Și pe loc automobilele de serviciu sunt mai harnice ca albinele, deși miere nu fac, birouri înzestrate cu aparate de aer condiționat, frigidere etc. Iar aceste condiții de lux sunt create din impozitele celor pentru care ei trebuie, dar nu le fac viața mai ușoară. Cum n-ai da, dinții sunt mai aproape decât părinții.
