Revenim cu un nou articol din seria dedicată tinerilor ungheneni care studiază dincolo de granițele țării. De această dată, povestim despre cei care și-au ales Craiova drept oraș al formării lor academice și personale.
Conform datelor oficiale ale Universității din Craiova, în prezent aici studiază 293 de tineri din Republica Moldova, dintre care 9 sunt originari din Ungheni. Pentru acest material, am discutat cu trei dintre ei, studenți ai Universității din Craiova, și cu o ungheneancă ce urmează studiile la Universitatea de Medicină și Farmacie din același oraș.
„Craiova m-a ales parcă înainte să o aleg eu”
Anghelina Lupușor este studentă în anul II la Medicină Dentară, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie. Ea spune că a ales Craiova nu pentru că era cea mai mare sau cea mai cunoscută opțiune, ci pentru că „aici simți că e loc pentru tine, că nu ești doar un număr într-o mulțime”. Craiova i-a oferit exact ce căuta: un oraș accesibil, cu o comunitate studențească caldă și spațiu pentru implicare.
Pentru Dan Prodan, student în anul I la Contabilitate și Informatică de Gestiune, alegerea a fost motivată de profilul exact al facultății: „Universitatea din Craiova are o reputație solidă în domeniul economic și IT. Plus că viața aici e mai puțin costisitoare decât în alte orașe mari”.
Crina Munteanu și Cristina Rață ne-au recunoscut că au aplicat la mai multe universități din România, însă știau de la început că alegerea finală va fi Craiova. „Craiova m-a ales parcă înainte să o aleg eu. Nu am căutat cel mai mare oraș, ci unul în care să mă pot descoperi”, a mărturisit Crina. Cristina, la rândul ei, a adăugat: „Știam că alegerea mea finală va fi Craiova. Prietena mea deja studia aici și pentru mine a contat mult. Fiind departe de casă, mi-am dorit să am pe cineva alături”.
„Craiova a devenit nu doar un oraș, ci parte din mine”
Tinerii recunosc că perioada de adaptare nu a fost ușoară. Cristina Rață, aflată în primul an la Finanțe și Bănci, povestește cum accentul moldovenesc și timiditatea au făcut-o, inițial, să se simtă stingheră. „Simțeam că mă trădează accentul și uneori deveneam stânjenită. Și viața la cămin a fost o provocare, dar aceste momente m-au scos din zona mea de confort”.
Crina, studentă la Informatică economică, a trăit adaptarea ca pe un „dans între dor și curaj… mi-am construit rădăcini printre oameni necunoscuți care au devenit treptat o a doua familie, iar Craiova a devenit nu doar un oraș, ci parte din mine”.
Anghelina spune că totul a fost mai suportabil datorită Asociației Studenților Basarabeni din Craiova: „A fost un punct de sprijin, o a doua familie. Prin ei am aflat tot ce trebuie să știu – de la acte și burse până la excursii și seri culturale care m-au făcut să nu mă mai simt străină”.
„Dorul de casă nu pleacă niciodată cu totul”
Toți cei intervievați vorbesc deschis despre dorul de casă. Dan merge acasă la fiecare 2-3 luni pentru a petrece câteva zile cu familia. „Între timp, vorbim zilnic prin mesaje sau apeluri video, ceea ce mă ajută să fiu mereu conectat cu ei”, exemplifică tânărul. Crina punctează că pleacă acasă de câte ori are ocazia, iar „fiecare revedere e ca o reînviere”, însă chiar și așa „Dorul de casă nu pleacă niciodată cu totul”.
Anghelina, la rândul ei, spune că cel mai mult îi lipsesc oamenii din Ungheni. „Îmi lipsesc oamenii. Familia, prietenii din copilărie, vecinii care mă salutau zilnic și sentimentul acela de familiaritate care te învăluie atunci când știi fiecare colț de stradă”, precizează ea.
„Frumusețea unui loc nu stă doar în clădiri sau peisaje, ci în oamenii pe care îi întâlnești”
Tinerii ne-au destăinuit că orașul le-a oferit surprize neașteptate nu doar academice, ci profund personale. Crina a fost cucerită de sufletul orașului, pe care îl simte viu în oameni, tradiții și evenimente culturale: „Iarna, Târgul de Crăciun transformă orașul într-un basm de lumini și magie, fiind unul dintre cele mai impresionante din România”, precizează ea. Cristina a resimțit o atmosferă caldă și primitoare, care i-a alinat sentimentul de străinătate: „Orașul m-a primit cu brațele deschise”. Dan a descoperit în biblioteca universitară un spațiu modern, liniștit și esențial pentru studiul său, dar și o comunitate tânără, activă, în care s-a integrat ușor. Pentru Anghelina, cel mai frumos lucru a fost faptul că, în ciuda distanței de casă, a reușit să construiască un „acasă” nou, autentic, în mijlocul unor oameni calzi, într-un oraș care îi oferă prietenii, amintiri și o voce, specificând că „Frumusețea unui loc nu stă doar în clădiri sau peisaje, ci în oamenii pe care îi întâlnești și în drumul personal pe care îl construiești”.
Gânduri de revenire
Planurile de viitor sunt diferite. Cristina și Crina își doresc să se întoarcă în Republica Moldova, convinse că țara are nevoie de tineri pregătiți. „Simt că acasă pot să aduc un impact real și să fiu parte dintr-o comunitate”, specifică Cristina.
Anghelinei momentan îi este greu să aleagă deoarece ambele opțiuni reprezintă o parte semnificativă a vieții sale, dar subliniază că „indiferent unde voi ajunge, important este să simt că ceea ce fac are sens și că pot construi ceva durabil, fie aici, fie acolo”. Iar Dan ne-a destăinuit că acum nu are gânduri de revenire, însă nu exclude această opțiune în viitor.
Ce ar trebui să ia în considerare un tânăr care plănuiește să-și facă studiile la Craiova?
Tinerii transmit sfaturi sincere pentru cei care iau în calcul să studieze la Craiova. „Să vină cu inima deschisă și mintea curioasă. Craiova nu e doar un oraș universitar – e un loc care știe să transforme tinerii în oameni mari, dacă le oferă o șansă și puțină răbdare”, spune Crina. Anghelina atrage atenția studenților la aspectele logistice necesare unui student: „Este important să ia în considerare aspecte practice precum: cazarea (cămin, chirie), actele necesare, sistemul de burse, dar și costul vieții. Craiova nu este un oraș scump, ceea ce reprezintă un avantaj. Totodată, ar fi bine să se intereseze din timp de specializarea aleasă și să înțeleagă așteptările profesorilor și structura programului de studii”.
Cristina îndrumă tinerii să fie mai realiști, puternici și răbdători. „E important să înțeleagă că vor exista momente de provocare și că va trebui să fie gata să facă față unor situații imprevizibile. Craiova nu este doar un oraș în care studiezi, ci un mediu care te provocă să crești ca om”.
