Deoarece pe 17 noiembrie este marcată Ziua Internațională a Studenților, ne-am propus să invităm la un dialog o tânără studentă din cadrul Alma Mater Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițanu, și anume Mihaela Cernacovschi.
— Povestește-ne puțin despre tine?
— Numele meu este Mihaela. Sunt născută în satul Petrești, raionul Ungheni, într-o familie de oameni frumoși, iubitori, cu o căldură sufletească nemărginită. Ei sunt cea mai mare comoară a mea de la Dumnezeu. Chiar de greșim uneori, părinții sunt cei care mereu ne înțeleg și ne susțin în toate. Iubesc oamenii frumoși sufletește, nu-mi plac oamenii aroganți. Iubesc viața și încerc să o trăiesc și să o înțeleg în cel mai frumos mod posibil.
— Visul de a deveni medic a fost încă din copilărie? Presupun că mama a fost cea care te-a inspirat?
— Având o mare parte din familie în sistemul medical, mi-am dorit dintotdeauna să fiu medic, să ajut oameni. Mama a fost marea inspirație. Deseori, mergeam cu ea la urgențe iar faptul că până a ajunge la locul solicitării, trebuia deja să ai un plan bine pus la punct al efectuării asistenței medicale, mi se părea ceva „wow”. Tata m-a încurajat mult să aleg această profesie, numind-o una nobilă, și că oriunde va trebui un medic bun, nu doar medic.
— Ce înseamnă să fii student la medicină, în anul 2020?
— Înseamnă eu pot, eu vreau și voi reuși. Nopți nedormite timp de 6 ani, sutele de pagini de învățat a devenit deja o deprindere, dar și multe lucruri frumoase, aici legi prietenii noi, începi să te încadrezi ca personalitate în societate.
— Ai făcut Colegiul de Medicină din oraș. Ai vreun mentor model după care te ghidezi?
— Sunt mândră de absolvirea Colegiului. Am avut aici rezultate foarte bune. Toți profesorii sunt un model pentru mine, de la fiecare am luat câte ceva bun, care acum mă ajută.
— Cum arată o zi din viața ta ca studentă și ca lucrător medical, pe timp de pandemie?
— Nu am nicio zi din săptămână în care să dorm până mai târziu. Lecțiile încep de la 08.00 până pe la 15.00-16.00, încercăm să ne adaptăm lecțiilor online, pandemia ne-a oprit acasă, nu putem contacta cu pacienții, învățăm și mai mult, pregătim și mai multe materiale. Profesorii sunt indulgenți, avem o înțelegere reciprocă, situația e complicată atât pentru ei, cât și pentru noi. Ca lucrător medical o zi înseamnă un nou risc de infectare cu Virusul. Se internează pacientul, nu știi dacă e bolnav sau nu, te întorci acasă, supunând toată familia riscului de a se îmbolnăvi. Am un colectiv bun și asta foarte mult mă motivează.
— Cum a fost prima experiență în pandemie? Te-ai oferit voluntar în lupta cu pandemia?
— Îmi era frică. Mi se părea că orice pacient este un potențial infectat. Situația nu s-a schimbat nici acum. Monitorizăm temperatura, trăim cu frica, mai mult pentru cei de acasă. Dar m-am adaptat, respectând regulile de protecție. Protejându-mă pe mine, îi protejez pe cei din jur. Activez ca asistentă medicală la Spitalul Municipal „Gheorghe Paladi”, dar am colege care s-au oferit voluntare, sunt mândră de ele și de curajul de care au dat dovadă.
— Este pregătită tehnologia digitală să facă față medicinei, mai ales acum în vremea COVID-19?
— Pandemia ne-a luat pe neașteptate, nu eram pregătiți pentru o asemenea lovitură în sistemul de sănătate. Tehnologia nu este suficient de pregătită, la fel și personalul medical este la limita forțelor.
— Ești la Medicină. Ai crezut că o să salvezi dintr-odată vieți?
— Asta este menirea unui medic. Dar pentru a ști cum să salvezi o viață și ce tactici să folosești pentru asta, studiilor în medicină îi sunt dedicați atât de mulți ani! Viața și sănătatea omului e o mare responsabilitate și trebuie să ne bazăm pe principiul de a nu dăuna. Trebuie să acționăm rapid, să luăm o decizie corectă, pentru că de ea depinde starea pacientului de ameliorare sau agravare.
— Cum păstrăm tinerii medici în țară?
— Fiecare are alegerea sa, ceea ce ține de activitatea profesională după ce absolvește facultatea, sunt mulți care pleacă nu doar din cauza salariului mic, dar și din cauza că respectul față de medici a degradat foarte mult. Sunt sigură că cei care au plecat sau urmează să o facă, își doresc un viitor mai bun, și cândva o să revină acasă cu o bună experiență și cu noi idei în sistemul de sănătate.
— După viziunea ta, cum arată viitorul medicinei?
— Un viitor frumos. Ca profesie, medicina nu vă dispărea niciodată, cei care aleg această cale, iubesc ceea ce fac, își dedică timpul lor, depun un maxim efort și sunt într-o continuă creștere. Schimbări sunt, prin apariția tehnologiilor performante în stabilirea unui diagnostic rapid și corect și în aplicarea unui tratament corespunzător.
— Succesele de care te bucuri?
— Depun mult suflet în tot ceea ce fac, deoarece schimbarea începe cu noi. Mă bucur de tot ce am reușit la ai mei 22 de ani, serviciu, o facultate și întemeierea unei familii, aș zice, în foarte scurt timp. Le mulțumesc părinților mei pentru tot ce au făcut pentru mine și continuă să o facă. Succesele mele le aparțin lor și întregii mele familii.
