De mai mulți ani publicistul, jurnalistul și cercetătorul român, Ștefan Susai explorează satele Moldovei, pentru a descoperi noi subiecte și valori ce țin de istoria și cultura ținutului basarabean. Tot ce a descoperit e reflectat în lucrările sale literare, cum ar fi „Hora cu 5 fete”, „Cioropcani 110” etc., redau istoria și valoarea neamului strămoșesc. De curând acesta și-a lansat cartea „Scrisori către Ion Druță” la Biblioteca Publică Raională Ungheni „Dimitrie Cantemir”, care a fost potrivit spuselor sale „O lumânare aprinsă în memoria lui Ion Druță”.
— Domnule Susai, de ce anume așa ați denumit această carte și ce vă leagă de regretatul Ion Druță?
— Pe domnul Ion Druță l-am cunoscut personal. M-am întâlnit cu el acum 4 ani în urmă. Ne-am întâlnit în apartamentul lui din Moscova. Am venit la el cu un colac, un prosop și o sticlă de vin. I-am transmis o scrisoare din satul Cioropcani, satul în care am cercetat arta populară și în special cea a covoarelor. A citit în picioare această scrisoare și a spus: „Scrie și include-o în cartea pe care o scrii”. Asta am și făcut, toate convorbirile noastre de pe e-mail și întâlnirile noastre reale sunt descrise în această carte.
— De ani buni colindați satele Moldovei pentru a identifica acele lucruri frumoase, autentice, care au mai rămas pe alocuri. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
— Munca mea de cercetător îmi ia mult timp. Anul acesta am realizat un album despre țărani, despre sate, pe care l-am prezentat șefei mele de la academie, care mi-a spus că e cea mai bună lucrare și trebuie prezentată Consiliului Științific al Academiei din Republica Moldova. Mie îmi place mult această muncă și nu mă văd făcând altceva.
— Apropo, despre noțiunea de țăran. În această carte s-a menționat că Moldova este unica țară unde această noțiune mai stă în picioare, nu știm însă cât timp va dura, deoarece dă globalizarea peste noi și apar noi rigori, noi valențe.
— Cred că acest cuvânt pe viitor îl vom găsi doar în dicționarele de limbă română. În privința satelor, eu nu sunt așa de optimist, căci vedem ce se întâmplă acum cu ele, deși au trecut 2 războaie și alte nevoi, ele totuși au supraviețuit și acuma pe timp de pace, acestea mor. Satul este păstrător de tradiții și o țară fără țărani nu poate avea viitor, poate deveni un stat oarecare, o populație oarecare.
— În carte ați menționat că în unul din sate ați găsit doar doi locuitori. Unde ați descoperit aceasta?
— Nu departe de dumneavoastră, în raionul Fălești, în satul Chetrișul Nou era un sat chiar cu un singur locuitor. Dintr-un cuplu familial, a rămas doar soțul, căci soția decedase, iar soțul a rămas să locuiască singur în acel sat și spunea că el nu pleacă de acolo, deoarece este țăran.
Venisem toamna trecută în acel sat și văd casa închisă. M-am gândit că o fi murit și el, sau i s-a întâmplat ceva. M-am interesat de el la un om din satul vecin și mi-a spus că a plecat la fiică în Chicago, Statele Unite ale Americii. Este un exemplu destul de dramatic, că se depopulează satele.
— În carte ați pus accentul pe scriitorii înaintași, cum ar fi Andrei Lupan, Nicolae Costenco, Alexandru Robot, Samson Șleahu și alții, precum că cărțile lor sunt casate din colecțiile bibliotecilor pentru a fi înlocuite cu altele noi.
— Chiar înainte cu o lună de decesul lui Ion Druță mă deplasasem cu o echipă de televiziune în sudul Moldovei, să le explic despre niște monumente istorice și un domn de acolo foarte arogant și agresiv, căci prostia nu poate fi decât agresivă, îmi explica că Ion Druță este omul Moscovei, Samson Șleahu era evreu și nu avea valoare, Nicolae Costenco a pactizat cu comuniștii, el care fusese practic deportat în Siberia. La fel cum și acuma după moartea lui Ion Druță au ieșit tot felul de indivizi și atacă omul Ion Druță pentru diferite păcate. Se vorbește că avea, că nu știu ce făcea, dar fiind oaspete în casa lui pot să confirm că trăia în condiții destul de modeste, dar dacă ținem cont de sfânta scriptură, nu e om fără păcate. Poate scriitorul avea păcatele lui, poate a avut poziții politice, care nu sunt împărtășite de mulți, dar să-i ataci opera? Auzind că mulți îl atacă, el spunea, cine sunt cei care mă atacă, ce au făcut ei pentru istoria literaturii? Acuma doi ani scrisesem în revista „Dacia literară” și în ziarul „Timpul” despre cartea lui „Despărțirea apelor”, unde el spunea așa: „Ștefane, nu trebuie să mă aperi, că eu nu am nevoie să fiu apărat”, în sensul că el se apăra prin ceea ce ne lăsa. Ion Druță va rămâne în istoria literaturii și nu va avea egal, căci un așa om nu se va mai naște. La fel și despre Eminescu s-au spus tot felul de prostii, căci n-am văzut atâta râvnă la un popor în a demola propriile valori, dar ne este nouă caracteristic acest lucru, din păcate. De asemenea, detestate sunt și lucrările sus-numiților scriitori, căci după anul 1991 ele nu s-au mai retipărit și atunci îmi pun întrebarea, oare toți sunt lipsiți de valoare? Ar fi bine să fie retipăriți și reevaluați chiar și de cititori. Aș zice că ar fi bine să lăsăm politica, când analizăm opera unui scriitor. Trebuie să fim mai ponderați în a face afirmații de valoare. Ar trebui să recuperăm nume din literatură, creațiile lor și să nu aruncăm totul în devălmășie
