Astăzi facem cunoștință cu elevul clasei a X-a la Liceul „Vasile Alecsandri”, Ungheni, Nichita Moțoc, câștigător al olimpiadelor raionale de matematică, informatică, fizică și chimie. Cred că asemenea performanțe nu se întâmplă prea des, dacă luăm în considerare și disciplinele.
— E pentru prima oară când obțineți un astfel de succes la olimpiade?
— Este pentru prima dată, mai demult am avut doar locul I la chimie. În acest an am reușit să merg la olimpiade la aceste discipline și peste tot am ocupat locul I. Nu știu, nu m-am interesat dacă a mai obținut cineva un astfel de rezultat, nimeni nu a vorbit despre asta. Am fost felicitat și în clasă, și în liceu — de director. E plăcut, desigur. În plus, la sfârșitul anului școlar va avea loc un eveniment oficial pentru olimpici.
— Iar olimpiadele republicane?
— În martie-aprilie urmează să particip. Eu niciodată nu am fost la olimpiadele republicane, iar acum am posibilitatea de a participa.
— Este vorba de hărnicie, perseverență, capacități extraordinare?
— Cred că este vorba nu atât de talent, cât de pregătire, de capacitatea de a gândi logic, de a putea ieși din situație, a găsi răspunsul — mie acest lucru îmi ajută. Nimeni nu merge la olimpiadă ca să piardă, dar pentru mine nu a fost un scop, ci un mijloc de a atinge scopul. Care? În viitorul apropiat – unele înlesniri pe care le au câștigătorii olimpiadelor raionale, cu atât mai mult ai celor republicane, iar în continuare va fi mai ușor să mă înscriu nu doar la o instituție de învățământ superior, ci la cea mai bună.
— Ați făcut alegerea?
— În mod logic, se poate presupune că va fi legată de știință, posibil, de chimie, informatică. E prea devreme să vorbim despre asta, pentru că în doi ani și jumătate multe se pot schimba și chiar să apară noi specialități. Dar eu prind repede totul, cred că îmi va reuși.
— Cu toate obiectele ești „per tu”?
— Da, matematica, informatica, fizica le însușesc ușor, fără a depune careva eforturi. Și față de științe am înclinații deosebite. În clasele primare în genere însușeam orice cu ușurință, Deja mai târziu am preferat științele și la olimpiade particip pentru a avea un viitor în domeniul științei. Nu exclud că voi deveni un om de știință, voi susține teza de doctor, scopul meu în plan științific este premiul Nobel, să fac o descoperire, o schimbare, să am abordarea mea față de lume, ca ea să afle despre contribuția mea. Nu exclud varianta că mă voi ocupa de o direcție, pe care încă nu am studiat-o.
— Cât timp vă ia pregătirea lecțiilor?
— Pentru a obține ceva, trebuie să fii capabil să sacrifici altceva. Eu sacrific timpul liber, pe care acum, practic, nu îl am, mai ales în prezent, când mă pregătesc de olimpiade.
— Am auzit că v-ați antrenat memoria după un anumit sistem?
— Există tehnici speciale de memorare a informațiilor, pentru a nu încorda creierul. De exemplu, tehnici asociative, care permit un volum mare de informații să-l memorezi în câteva ore. Nu este ușor a găsi asociații, cu atât mai mult cu cât există lucruri abstracte, dar dacă ai imaginație, oricum le găsești. Citesc multă literatură științifică, care îmi este mai aproape decât cea artistică.
— În timpul liber…
— Citesc, poate, nu la disciplinele care se studiază în liceu, dar citesc. Mă interesează, de exemplu, promovarea rețelelor neuronale, crearea intelectului artificial. Pentru a mă ocupa de acest lucru trebuie să înving la olimpiade, apoi să intru acolo unde se studiază acest domeniu. Din păcate, la noi în țară nu există așa ceva, deși doresc mult să fie. Pentru jocurile pe calculator nu am timp, nu vreau să-l irosesc degeaba.
— Interesant, o astfel de gândire ați moștenit-o de la părinți, de la bunici?
— Componenta genetică de asemenea își are rolul său. Dar nu numai genetica, cât logica care trebuie dezvoltată. Nu m-am născut așa cum sunt acum, mi-am dezvoltat abilitatea de a gândi creativ. Am înțeles de mult că e necesar și a venit într-un mod neînțeles. Mi-am dat seama că, pentru a nu învăța toate la rând, trebuie să gândesc logic. Nota medie? Nu-mi amintesc exact, dar e mai sus de 9. Acest lucru nu caracterizează nivelul tău de inteligență, altceva e victoria la olimpiadă.
— V-ați gândit vreodată cât de perfect e sistemul nostru de învățământ?
— Aici de perfecțiune nici nu poate fi vorba, sunt o mulțime de minusuri și lacune care afectează sistemul de educație. El este orientat spre cantitate și nu spre calitate — mai multe obiecte, mai bine 20 de probleme ușoare, decât 2 complicate. Eu aș face în așa fel ca să nu fie discipline obligatorii, ci la alegere, și abia după aceasta să se formeze clasele. Să pui toate obiectele la rând nu este un sistem.
— Mulțumesc. Cred ca vom mai auzi de dvs.
