Săptămâna trecută priveam la televizor, cum niște cetățeni manifestau în fața casei cu trei etaje pe care a ridicat-o din contul salariului său modest un funcționar public din capitală. Acesta ar fi muncit toată viața în instituții publice, adică a fost angajat și plătit de popor pentru serviciile pe care i le prestează. Cu alte cuvinte, poporul este stăpânul, iar funcționarul public este un fel de slugă a lui. Și nu e un caz aparte și unic în felul său. Cine atunci ar putea să răspundă la întrebarea: cum de s-a ajuns ca astăzi sluga să trăiască cu mult mai bine decât stăpânul său?
