Bunicile în copilărie ne dezmierdau „hoțomanule”. Aluzie la faptul că eram șotioși. Iată că hoțul s-a transformat în realitate și poporul devine tolerant: ăla se descurcă în viață! Mai ales când fură de la stat (adică de la popor). Cel implicat în furtul miliardului ajunge primar, pentru 3 becuri electrice puse pe stradă, e ales în Parlament. Efectul sloganului moldovenesc: a furat, dar ne dă și nouă. În R. Moldova, cel puțin de la 2009 încoace, nu am întâlnit nici un hoț care să recunoască faptul că ar fi hoț. De ce? Pentru că judecățile noastre îi apără tot pe ei. În ansamblu stăm bine la compartimentul hoție (corupție). Pe zi ce trece, ea prinde la putere: se coalizează, își înaintează exponenții la guvernare. Cine e de vină? Firește, poporul.
