„Ștefan Vodă cel Bun multe războaie au bătut. Și așia se aude din oameni vechi și bătrâni, că, câte războaie au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut” (Ion Neculce).
Așezată geografic la 72 de kilometri de vestita cetate de scaun a Sucevei, Sfânta Mănăstire Putna, prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod cel Mare, străjuiește mai bine de 550 de ani ținutul legendar al Moldovei.
Lucrările de construcție a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului au început la 10 iulie 1466, după cucerirea cetății Chilia și s-au terminat în anul 1469, la 3 septembrie, după biruința de la Lipnic asupra tătarilor. S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente. Lucrările la Turnul Tezaurului s-au finalizat la 1 mai 1481.
De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări: incendii, cutremure, jafuri și năvăliri străine, care i-au schimbat ei cel dintâi.
În sec. al XVII-lea biserica mănăstirii era grav avariată, Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) încearcă să o rezidească, dar nu reușește să o finalizeze deoarece își pierde domnia. Pisania din pronaus amintește de lucrările de reconstrucție ce au continuat sub domniile lui Gheorghe Ștefan și Eustație Dabija, până în anul 1662. deși biserica refăcută reda îndeaproape planul și proporțiile bisericii lui Ștefan cel Mare, pictura originală va fi pierdută pentru totdeauna.
După ocuparea Bucovinei în 1775 de către Imperiul Austro-Ungar, mănăstirea suferă noi transformări ale arhitecturii exterioare. Are loc extinderea zonei de nord a incintei, în 1852 se construiesc noi chilii, în 1859 se modifică forma acoperișului bisericii.
Lucrări ample de restaurare au avut loc în anul 1902, sub conducerea arhitectului vienez K.A. Romstorfer, în vremea mitropolitului Bucovinei, Arcadie Ciuperpecovici (1896-1902).
În anul 1954 Direcția Monumentelor Istorice și de Artă din România a inițiat ample lucrări de cercetare, conservare și restaurare la Mănăstirea Putna. Forma actuală a construcțiilor mănăstirii se datorează acestor eforturi desfășurate în perioada 1954-1988, la care au participat direct viețuitorii mănăstirii și creștinii din Bucovina.
Intrarea în incinta mănăstirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei, cu data 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviță, ca dovadă pe fațada vestică, apar reunite stemele Moldovei și ale Munteniei.
Carte de istorie vie, Mănăstirea Putna nu este doar un loc în care se găsesc vestigii ale trecutului, ci și un loc încărcat de memoria evenimentelor de seamă.
Între 14 și 16 august 1871, personalități precum M. Eminescu, I. Slavici, C. Porumbescu, A.D. Xenopol, M. Kogălniceanu și-au înscris numele în Cartea de Aur a mănăstirii. Ei au fost organizatorii Marii Serbări cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii Putna. Tot atunci s-a depus pe mormântul Sf. Voievod Ștefan o urnă votivă din partea studenților români de pretutindeni. În amintirea întâlnirii organizatorilor, în sala de intrare al mănăstirii se numește Turnul Eminescu.
Singura construcție rămasă din vremea Sf. Voievod Ștefan cel Mare este Turnul Tezaurului. Aici erau adăpostite, în vremuri vitrege pentru țară, odoarele de preț ale mănăstirii și ale curților boierești. Pe latura de est a incintei se mai găsește Turnul Clopotniței, construit în anul 1882, în stil neoromanic.
Mănăstirea Putna este străjuită de o cruce metalică, având înălțimea de 28 metri, ridicată pe Dealul Crucii în anul 2004, la 500 de ani de la strămutarea la cele veșnice ale Sfântului ei ctitor.
Clădirea actuală a Casei Domnești a fost realizată între anii 1982-1988. lucrările au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către Preafericitul Părinte Teoctisti, pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Concepută dintru început ca necropolă domnească biserica Mănăstirii Putna adăpostește 24 de morminte, dintre care trei sunt voievodale.
Gropnița adăpostește mormântul ctitorului. Inscripția de pe lespedea de marmură este următoarea: „Dreptcredinciosul Domn, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ctitor și ziditor al acestui lăcaș, care odihnește aici s-a strămutat la veșnicele lăcașuri în anul 7000… luna… și a domnit ani…”. Tot în gropniță, pe latura de nord, se află mormântul Doamnei Maria de Mangop, cea de-a doua soție a Voievodului (1477), alături de ea sunt înmormântați Petru și Bogdan, doi dintre fiii Sf. Voievod.
În pronaosul bisericii, sub lespezi frumos ornamentate, se află mormintele câtorva membri ai familiei voievodale: Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare și Domn al Moldovei (1504-1517), Maria, fiica Voievodului (1518), Ștefăniță, nepotul Sfântului Ștefan cel Mare și Domn al Moldovei (1517-1527), Doamna Maria, soția lui Petru Rareș (1529).
De la începuturi Mănăstirea Putna este ridicată pe o veche vatră sihăstrească, fapt dovedit de cercetările arheologice, desfășurate în anii 80 ai secolului trecut. De atunci și până în prezent viața monahală s-a desfășurat fără întrerupere, în pofida vremurilor vitrege al stăpânirilor străine.
Păstorirea Mitropoliei Moldovei de către Iacov Putineanul între 1750 și 1760 a marcat începutul unei noi perioade de înflorire care s-a continuat în timpul arhimandritului Vartolomeu Mazărean (1755-1790), cărturar de seamă, traducător și editor de cărți domnești și bisericești, autor, membru al Academiei Teologice de la Kiev.
În partea de vest a incintei centrale, se află sediul actual al Muzeului, reamenajat în 1976 și 2004. aici se păstrează o parte din tezaurul artistic și istoric al mănăstirii, constând în manuscrise, cărți de cult și de învățătură tipărite, odoare bisericești, obiecte din ceramică ș.a.
Viața profund creștină a Sfântului Voievod rămâne dovedită peste veacuri prin legăturile pe care le-a avut, pe tot parcursul vieții, cu duhovnicii timpului său: Cuviosul Daniel sihastrul, Mitropolitul Teoctist, Cuviosul Simeon de la Pângăreți.
Sfântul Daniel Sihastrul a rămas în conștiința urmașilor drept sfetnicul Măriei Sale. Chilia pustnicului Moldovei, aflată nu departe de Mănăstirea Putna, amintește de spovedaniile Sfântului Voievod. Aici a găsit mângâiere și răspuns duhovnicesc la marile frământări ale veacului său.
Pentru prăznuirea, în anul 2004, a 500 de ani de la strămutarea la veșnicele lăcașuri a slăvitului voievod, numeroși iubitori de frumos s-au alăturat obștii putnene în dorința de a îmbrăca biserica mănăstirii în straie de sărbătoare. La 10 iulie 2001 cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în timpul arhipăstoririi ÎPS Pimen, s-au trasat primele linii la nonfresca ctitoriei Sfântului Ștefan. Frații Mihail și Gavril Moroșan, fii ai Bucovinei, au fost chemați să împodobească cu chipuri de lumină biserica Mănăstirii Putna. Bogata activitate a acestor păstori, desfășurată în peste 40 de biserici din Cipru, Siria, Grecia, Liban, Anglia, Canada, Israel ș.a. va înscrie, și de această dată, o pagină iconografică sub semnul armoniei divine.
Scene biblice, aureolate de rugăciune în sfințenia lumii nevăzute, trezind evlavia credincioșilor și mângâind sufletul întristat.
Dincolo de caracterul trecător al lumii și de vremurile tulburi pe care le trăim, Mănăstirea Putna înfruntă veacurile cu un bogat tezaur material și spiritual, moștenire a unor înaintași vrednici a unui trecut strălucit. Primul hram al Mănăstirii Putna este Adormirea Maicii Domnului la 15 august. Al doilea hram, la 2 iulie, când se face pomenirea ctitorului ei.
În fiecare an, mii de credincioși vin la Putna pentru a slăvi pe Dumnezeu și pe Preasfânta Sa Maică prin calde rugăciuni și cântări de laudă, creând mijlocirea celui care nu a avut odihnă întru apărarea pământului, credinței și tradițiilor strămoșești, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
Mănăstirea Putna rămâne un izvor de lumină, o fereastră către cer și unitate! „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale”, o însuflețire eminesciană la timpul potrivit.
