1 decembrie este Ziua Națională a Roimâniei, aprobată prin lege după înlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați și susținută de peste 100000 de români veniți din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluție, prin care s-a consfințit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) și Țara Ungurească (Crișana, Satmare și Maramureș) cu România.
Ziua de 1 decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Națională și marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acțiuni unioniste ale fraților din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15/28 noiembrie 1918). Poporul român și elitele lui au știut atunci să valorifice admirabil conjunctura internațională creată în urma Primului Râzboi Mondial și a destrămării imperiilor Ruso-Țarist și Austro-Ungar.
Așa cum sublinia și istoricul Florin Constantiniu, ”…Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera a nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române. O necesitate istorică – națiunea trebuia să trăiască într-un stat național – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetență, și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forță uriașă, ca peste toate adversitățile să dea viață aspirației sale: Statul național!”. Citatul respectiv este foarte actual și esențial pentru întreaga națiune română în anul centenar.
La 1 decembrie nu sărbătorim doar unirea Transilvaniei cu România, această memorabilă zi reprezintă clipa finală a înfăptuirii marelui ideal al tuturor românilor, se aniversează deopotrivă revenirea în granițele istorice a românilor din Basarabia și Bucovina, împreună în rememorarea primei etape unificatoare, prin care Muntenia și Moldova au dat naștere statului român la 24 ianuarie 1859. Este ziua când fiecare suflare românească nealterată trebuie să-și manifeste recunoștința față de toți eroii cunoscuți și necunoscuți, care au contribuit pas cu pas la nașterea României întregite.
Reieșind din spațiu, mă refer cu multă pietate la Vasile Țanțu, unul din primii organizatori ai Sfatului Țării, Constantin Stere, numit ”tribunul Unirii”, Ioan Pelivan, perseverent al cauzei Unirii, Pan Halippa, apărător al Unirii pe plan extern, Daniel Ciugureanu, intransigentul prim-ministru, Vladimir Repta, supranumit ”Mitropolitul Unirii”, Ion Nistor, istoric și om politic, Ferdinand I, regele României (1914-1927), numit și ”Întregitătorul românilor”, Onisifor Ghibu, redactorul ziarului ”Ardealul”, Ion Inculeț, primul președinte al Parlamentului basarabean, Elena Alistar, prima femeie în parlamentul respectiv, cu un curaj deosebit etc. Nu în ultimul rând și personalități de talie europeană, susținători ai cauzei Unirii pe plan internațional: Emannuel de Martonne, profesor la Sorbona, Emile Bontroux, membru al Academiei Franceze, Barnardino Machado, fost președinte al Republicii Portugheze, Gomez Carillo, scriitor și jurnalist spaniol, Robert Willian Seton-Watson, istoric britanic… Numele lor nu se sfârșește aici, ele vor continua în inimile noastre, acelor care gândesc românește.
Înflorirea României Mari a fost întreruptă brutal în anul tragic 1940, când, ignorându-se voința liber exprimată a tuturor românilor și recunoașterea internațională a unirii, Statul Român a fost supus unor rășluiri teritoriale arbitrare cu urmările cunoscute. De aceea, sărbătoarea Zilei de 1 decembrie, clipa desăvârșirii Marii Uniri ca Zi Națională a României, este incompletă purtând mereu un suspin pentru teritoriile românești răpite, dar aceasta nu înseamnă abandonate din proiectele de viitor. Sărbătorirea Unirii păstrează o vie speranță, iar acest sfânt deziderat nu ne-a rămas în grijă doar pentru a-l perpetua și transmite altor generații, ci să depunem eforturi – pe măsura fiecăruia – astfel încât bucuria și spiritul României întregite să reînvie odată și pentru totdeauna.
”…Când Basarabia-i lipsă, aniversarea-i tristă!/ Da-i foarte aproape clipa când ea, de bună seamă/ Va reveni la sânul iubit al Țării-Mame./ De aceea sărbătoarea va fi cu mult mai mare,/ În ziua când serba-vom pe veci Unirea Mare”, ne scrie Cristian Petru Balan din Statele Unite ale Americii. Așa e de datoria generației de astăzi să ducă la desăvârșire cauza națională: realizarea României Mari! La mulți ani tuturor celor de credință strămoșească!
