La 19 ani, Selina Budeanu își trăiește adolescența și tinerețea între două lumi care par, la prima vedere, greu de reconciliat: muzica clasică și literatura. Născută la Ungheni, dar stabilită de șapte ani în Franța, ea este astăzi studentă la două instituții de prestigiu din Lyon – Conservatorul Regional și Universitatea Jean Moulin, unde studiază engleza, literatura și civilizația anglofonă.
Primele clape și primele cărți
Povestea ei începe în copilăria de la Ungheni, unde, la doar opt ani, a descoperit pianul la Școala de Muzică, sub îndrumarea profesoarei Angela Cernacovschi. Talentul și perseverența au făcut din instrument mai mult decât o pasiune – un drum de urmat. În paralel, mama i-a transmis iubirea pentru lectură, transformând biblioteca familiei într-un spațiu magic. „Încă de mică eram o mare cititoare. „Azi citesc mai ales romane realiste, cel preferat fiind Changer l’eau des fleurs de Valérie Perrin”, spune Selina. Muzica și literatura au devenit astfel repere fundamentale, două axe care aveau să o ghideze mai departe.
Plecarea în Franța
În 2018, familia Selinei a emigrat în Franța. Avea doar 12 ani, iar șocul schimbării a fost intens: o limbă necunoscută, un alt sistem școlar, o mentalitate diferită. „Primele luni au fost foarte complicate. Nu vorbeam franceza, dar am învățat repede, fiind într-un anturaj francofon zilnic”, își amintește ea. Integrarea nu a fost lipsită de provocări, dar, pas cu pas, Selina a reușit să găsească echilibrul. În anii de liceu a ales un profil artistic care îi permitea să combine studiile generale cu cele de la Conservator. A însemnat și o despărțire timpurie de casă – la 15 ani s-a mutat singură la Lyon, pentru a urma acest program. „A fost greu la început să fiu pe cont propriu, dar am câștigat independență și încredere. Părinții au fost mereu alături de mine, chiar dacă nu mai eram zilnic împreună”.
De la liceu la dublul parcurs universitar
După absolvirea liceului, decizia de a rămâne în Franța pentru studii superioare a venit firesc. Lyon era deja un oraș familiar, iar Conservatorul – o a doua casă. Admiterea la Universitatea Jean Moulin, la specializarea engleză, a completat acest traseu. „A fost o bucurie dublă. Am simțit că îmi pot urma ambele pasiuni în paralel”.
Astăzi, Selina trăiește între amfiteatrele universității și sălile de studiu ale Conservatorului. „Dimineața merg la Conservator să lucrez la pian. După-amiaza am cursuri de pian, muzică de cameră, istoria muzicii. Apoi, seara sau în pauze, mă ocup de traduceri, lecturi, teme pentru facultate. În perioadele de examene mă concentrez mai mult pe universitate, iar înainte de audiții – pe pian”.
Între două lumi
A jongla cu două domenii atât de solicitante nu e simplu. „Uneori simt că aparțin ambelor și, în același timp, niciunuia. Este un stres dublu, dar atunci când organizarea e bună, descopăr că pot reuși”. Cel mai greu îi este să accepte că timpul nu se multiplică. Și totuși, disciplina și pasiunea o motivează să continue.
Provocările nu au lipsit: materii mai puțin atractive la universitate, exigența lumii muzicale, momente de descurajare. Dar fiecare obstacol a fost depășit prin perseverență și sprijin. „Atunci când ai încredere în forțele proprii, nimic nu te poate doborî. Iar eu am fost mereu susținută de profesoara mea de pian, Julie Bressieux, de familie și de prieteni”.
Reușite care dau sens drumului
Rezultatele confirmă efortul. Selina a obținut bacalaureatul cu note excelente și o bursă de merit. La examenul de limbă franceză a luat nota maximă, iar la cel de pian – 19 din 20 (n.r.: În Franța, notarea se realizează pe o scară de la 0 la 20, iar 19 reprezintă performanțe excepționale, acordate rar pentru rezultate remarcabile.). Vara aceasta a trecut la etapa finală a Conservatorului din Lyon, CPES, un nivel de elită care pregătește viitorii profesioniști pentru cariere internaționale. „Nu credeam, la 12 ani, că voi reuși să mă integrez atât de bine. Sunt mândră de tot ce am realizat până acum”, recunoaște tânăra.
O comunitate care sprijină
Departe de casă, Selina a găsit în Lyon o comunitate deschisă. „Colegii sunt binevoitori, ne ajutăm între noi, schimbăm informații. Profesorii apreciază întrebările, văzându-le ca semn de interes. La Conservator, unde mulți studenți urmează și alte specializări, profesorii sunt flexibili și înțelegători”.
Deocamdată, nu a întâlnit alți studenți din Moldova în mediul universitar, dar acest lucru nu îi umbrește sentimentul de apartenență. Lyon, cu viața sa culturală vibrantă, i-a devenit un spațiu al creșterii personale.
Spre viitor
Despre viitor, Selina vorbește cu modestie și luciditate. Nu știe încă unde va fi peste câțiva ani – în Franța, în Moldova sau altundeva. Știe doar că își dorește să rămână fidelă lucrurilor care o împlinesc: muzica, literatura, arta. „Important este să fiu mulțumită de ceea ce fac. Aș vrea să păstrez o legătură cu Moldova, dar nu știu deocamdată sub ce formă”.
Până atunci, continuă să clădească, zi după zi, un drum între două lumi. Un drum în care pianul și cărțile nu se exclud, ci se completează, dând sens unei povești tinerești care abia începe.
