Prețul unui kilogram de brânză de oi a atins cote maxime în acest an. Dacă până mai anul trecut atingea ușor prețul de 80 lei, din toamnă costul a crescut până la 120 de lei/kg, iar în luna ianuarie ne confruntăm deja cu un deficit de brânză de oi, întrucât producția din anul trecut nu a acoperit consumul.
Nici prețul produsele lactate de vacă nu au rămas aceleași. Pentru un litru de lapte cumpărătorul plătește în jur de 16 lei, prețul smântânii a crescut și el până la 50 lei/kg, pentru un kg de brânză cumpărătorul scoate din buzunar 60 lei, iar pentru brânza închegată cu cheag de oi – 85 lei.
Așa a ajuns plăcerea matinală a consumatorilor de produse lactate să se transforme în una care ustură tot mai mult la buzunar. Iar în timp ce cumpărătorii se revoltă și acuză scumpirea produselor ca fiind una nefondată, producătorii vin cu argumente.
„Eu nu pot să spun că prețul produselor este nejustificat, având în vedere că avem din ce în ce mai puține oi și vaci. Principala problemă stă în lipsa ciobanilor și a văcarilor. Eu personal am vândut și cele 15 oi care îmi rămăseseră, iar acum am doar vaci. Nu mai avem ciobani în sat. Cei care știu meseria nu vor să se ocupe, ei mai bine stau acasă și primesc indemnizație de șomaj sau ajutoare și tot acolo ies cu socotelile”, povestește Olga Barbarii din satul Cioropcani.
O altă producătoare ne vorbește despre aceiași problemă. „Eu am stână de 300 de oi și mă ocup împreună cu familia: soțul și copiii. Ciobani nu găsim, le ofer salariu de 4000 de lei, mâncare, țigări, băutură și tot nu vor. E multă muncă și într-adevăr este greu. Cât se vor mai ține cei care au stâni va mai fi brânză, dar acum vedeți și voi, tinerii pleacă peste hotare, bătrânii nu mai pot ține animale și așa s-au închis stânile, s-au micșorat cirezile până au dispărut, acum ce a mai rămas vedeți la piață pe vitrinele din hala de lactate. Sunt puțini care mai vin, rămân locuri libere, cei care vin, vin cu puțin”, mărturisește Zina Prodan din comuna Scumpia, r. Fălești, care își vinde producția la piața centrală din mun. Ungheni.
Potrivit unei analize făcute de șeful Direcției Agricultură și Alimentație, Viorel Scutaru, cauza principală a acestui impas din ramura zootehniei o constituie în primul rând venitul mic, lipsa unei piețe de desfacere a lânii de oi, prețul scăzut al laptelui de vacă. „ Atunci când o ramură este rentabilă, oamenii se apucă să își facă afaceri și aici nu contează, cât de complicată ar fi munca, numai atunci când o afacere nu este rentabilă, oamenii renunță. Cunosc oameni, care și-au făcut ferme de peste 20 de vaci, stâna cu peste 100 de oi de prăsilă, dar au renunțat și ei. Aici este și vina statului. Ar trebui să se pună accentul pe subvenționarea zootehniei. Sunt câteva subvenții pentru procurarea animalelor de prăsilă, construcția fermelor, dar iată la realizarea cărnii, laptelui, a lânii, nu sunt. Totodată, dacă se impunea cum era odată îngrășământul organic, agricultorii neapărat țineau și câte o fermă pentru a-și asigura îngrășământul, dar acum, dacă se administrează ierbicide și hrană suplimentară chimică, de îngrășământul organic nu mai are nimeni nevoie”, a relatat specialistul. menționând printre altele că s-au tot perindat miniștri și toți au spus că vor pune accentul mai mult pe zootehnie, dar această ramură așa și a rămas neglijată.
