Ţara a rămas fără cap. Şi doar nu demult i l-au pus pe umeri, dupa serioase negocieri între mai marii noştri dregători. Dar oare cum poate un organism să funcţioneze în lipsa capului? Se vede că poate, adaugă un cap interimar, un fel de corp străin, care stă doar de formă şi pentru frumuseţe.
S-a dat jos guvernul, cu tot cu miniştrii. Mai ieri aceştia au fost înscăunaţi şi atât de puţin şi-au încălzit locurile. Replicile din partea cetăţenilor nu s-au lăsat aşteptate. La redacţie sună telefonul întruna. Oamenii se dau cu părerea ce înseamnă această schimbare de macaz. Unii spun că în ritmul ăsta, azi cu un guvern, mâine cu altul, nici nu reuşim să memorizăm cel puţin numele miniştrilor, al premierilor. Darămite să mai ţii minte ce realizări au înregistrat. Cică, în aşa ritmuri curând vine rândul fiecăruia să ocupe fotoliul de ministru. Poate că aceasta e şi toată dezlegarea – să ne facă pe fiecare miniştri sau premieri… Să vedem cât de bună e pâinea lor. Ce mai, rotaţia moldovenilor în fotoliile marilor dregători. Între timp, ţara stagnează, problemele rămân nerezolvate.
Altcineva a asemănat ţara noastră cu o familie în care tatăl e beţiv, iar mama o depravată. Copiii lor, din cauza mediului în care s-au născut şi după tot ce au văzut în familie, au devenit, la rândul lor, hoţi sau narcomani şi nu le pasă că un colţ de pâine mucegăieşte pe masă, iar gardul stă să cadă.
Să ne bucurăm de schimbarea guvernelor? Să asistăm cuminţi la acest haos care nimic bun nu va aduce? Să aşteptăm, în cazul organizării alegerilor anticipate, că în urma acestor specimene de la conducere vor veni altele, mai bune? Doar vedem ce jocuri se dreg în capitală, arestări dirijate, înregistrări video compromiţătoare. Cert e că sunt arătate cu degetul anumite persoane. Cică, restul tare nepătate mai sunt! Dacă tot au purces la arestări, să înfunde puşcăria toţi cei care au furat şi încă mai fură ţara.
Vedem ce se face şi prin raioane. Au venit „ai noştri”. Au trebuit să plece „ai noştri”. Manipulări. Doar vedeţi cum oamenii fug dintr-un partid în altul: primari, şefi, consilieri care aspiră la un post. Din ce cauză? Pentru că intimidările ar fi la ordinea zilei. Unuia i s-ar spune că nu va avea finanţări în primărie, deci acel primar nu mai are şanse să dezvolte proiecte în localitate. Altuia i s-ar zgudui scaunul sub el şi dacă nu îşi schimbă partidul nu mai rămâne în funcţie.
Ce e de făcut, oameni buni? Ne lăsăm indimidaţi, manipulaţi? Răspunsul a venit tot de la un cititor. Drept că într-o formă ironică şi-a îndemnat conaţionalii să făcă ceea ce a făcut ciobănaşul din balada noastră populară „Mioriţa”. „Staţi şi aşteptaţi să vină până vi se va lua şi colţul de pâine de pe masă. Că doar nu vom ieşi ca românii la proteste. Ei ştiu ce vor şi nu stau la călduţ, acceptând mocirla”.
