Tatiana Toporoceanu este o tânără mămică din satul Gherman, comuna Sculeni. E femeia care a decis într-un moment al vieții că trebuie să facă altceva. Acel altceva a însemnat să facă ceva cu totul diferit decât cu ce era obișnuită până atunci. A început să facă produse de patiserie. Pentru Tatiana e important ca cei care îi cumpără prăjiturile să râmână mulțumiți de gustul acestora și nu neapărat de „ambalajul” acestora.
— Tatiana, spune-mi cu ce te ocupi? Ce făceai înainte să faci prăjituri?
— La moment stau acasă cu fetița, înainte de a face prăjituri am lucrat la fabrica de cusut huse pentru automobile cu capital străin, care se află pe teritoriul ZEL „Ungheni-Business”. După câțiva ani de muncă am decis că e timpul să fac altceva și, astfel, m-am concediat.
— Cum ai început, Tatiana, să prepari torturi?
— Păi, după ce mă concediasem și stând cu fetița acasă, într-o zi am decis să fac ceva dulce, dar care să fie ceva cu totul deosebit decât ce făceam de obicei. Și uite că am făcut. I-a plăcut mult fetiței mele acel tort. Atunci am zis „Stop!” prăjiturilor din comerț. Mai bine le pregătesc eu, fiindcă știu ce ingrediente folosesc și copilul meu va mânca tot timpul ceva gustos și sănătos, pregătit de mine, că știu ce și cum le prepar, decât cele din comerț care nu avem idee ce pun în ele.
— De obicei, când spui „prăjitură” te duci cu gândul la perioada copilăriei. Tu, când te gândești la copilăria ta, care este prăjitura care îți vine în minte?
— Să spun că am avut o copilărie în care am fost răsfățată cu dulciuri, nu aș putea. Familia mea a dus un trai modest, ca altele din țara noastră, de altfel, mâncam ceva dulce doar pe la sărbători și nu ceva sofisticat cum sunt acuma prin magazine. Să vă spun sincer chiar nu îmi aduc aminte care ar fi acea prăjitură a copilăriei mele. Dacă printr-o minune o să-mi aduc aminte care, atunci cu siguranță că o voi prepara.
— Știu că ești la început de cale. Ce provocări ai întâlnit până acum?
— Provocarea cea mai mare pentru mine a fost ca eu să încep să fac prăjituri și la comandă, iar clienții mei să rămână mulțumiți de ceea ce fac eu.
— Cum au reacționat familia, prietenii când le-ai spus că vrei să începi să faci prăjituri spre vânzare?
— Îi mulțumesc Domnului că am un soț bun și înțelegător, care mă ajută și mă încurajează în tot ce fac, indiferent că este bun sau rău. Aceeași reacție a fost și din partea celorlalți membri ai familie noastre, dar și a prietenilor. Mulțumesc Domnului pentru susținerea care o am din partea lor.
— Când ai gătit primele prăjituri pentru vânzare cum ți-ai ales primele rețete, adică ai ținut cont de doleanțele clienților sau le-ai sugerat tu?
— Primul tort spre vânzare a fost pentru o cumetră de a mea. Mai în glumă, mai în serios i-am propus ca să-i gătesc o prăjitură. Totul a pornit de la ziua ei de naștere. Ea făcea o tortă din biscuiți, eu i-am zis că de ce nu mi-a spus mie. Eu îi puteam face unul deosebit. La o lună după acea discuție, mă sună și mă roagă să-i prepar unul, pentru că era ziua de naștere a fiicei ei. Atunci am pregătit 2 și ei și-au ales. Nu mult după acest eveniment am fost rugată de către altcineva, care a fost la acea zi de naștere, să-i fac un tort, gustul să fie același. Deci, pot să spun că țin cont de doleanțele clienților, pentru că risc să-i pierd dacă nu pregătesc ceea ce își doresc.
— Ai putea să ne dezvălui/povestești cum decurge procesul de creație al unei prăjituri noi?
— Îmi place foarte mult ceea ce fac. Atunci când doresc să fac ceva nou mă documentez și mă sfătuiesc cu cei care au deja experiență. Vreau să precizez că toate rețetele pe care le am sunt cumpărate de la o doamnă, care mă ajută apoi chiar și să le pregătesc pe cele noi. De obicei, primii degustatori sunt membrii familiei mele. Dacă lor le place, atunci le propun și clienților mei.
— De unde îți cumperi materia primă?
— De cele mai multe ori îmi cumpăr ingredientele din magazinele din comună sau orașul Ungheni. În cazul în care nu le găsesc, dau comandă la Chișinău.
— Ce te inspiră în pregătirea preparatelor tale?
— Inspirația pentru a prepara diferite prăjituri vine din orice. Fie fetița care îmi zice „mami vreau ceva dulce” și rapid îi fac ceva, fie vremea de afară e cam posomorâtă și stăm în casă iarăși îmi vine ceva în minte. Orice îmi dă inspirație, deoarece asta eu iubesc să fac.
— Cum îți crești abilitățile și cunoștințele în domeniu?
— Sunt la început de cale și pun un accent foarte mare pe creșterea abilităților mele. Am foarte mult de învățat. Patiseria îți oferă oportunitatea să experimentezi permanent, creativitatea joacă un rol important.
— Ce e creativitatea pentru tine și cum aduci creativitatea în dulciurile pe care le prepari?
— Creativitatea pentru mine nu înseamnă ambalajul frumos, dar asta nu înseamnă că torturile preparate de mine sunt lipsite de „vino-ncoa” (zâmbește). Eu atrag atenția la ce se află în interiorul acelui ambalaj, adică la gustul prăjiturii. Clientul să rămâie mulțumit de gustul produsului care îl cumpără de la mine. Satisfacția clientului e dovadă că am atins cota maximă de creativitate în procesul de pregătire al unui produs de patiserie.
