„Am 76 de ani. În satul nostru sunt 30 de case în care trăiesc oameni de o vârstă cu mine. Nu avem nimic, nici magazin, nici farmacie, nici poștă, pentru orice fleac trebuie să te duci peste calea ferată, la vecini. În fântâni apa e sulfuroasă, dar nici de aceasta nu ajunge. S-a început reparația drumului, apoi l-au lăsat, cum se vede, au hotărât că nu avem nevoie de el”. O asemenea scrisoare putea sosi numai din Cioropcanii Vechi, dar, cu unele modificări și precizări, chiar și din Bulhac, Săghieni, Lidovca, Zăzulenii Noi, Leordoaia, Șicovăț, Pojarna, Coșeni.
Cred că vor mai trece vreo 20-30 de ani și denumirile multora dintre aceste sate vor fi uitate. Tot așa cum acum nimeni nu își aduce aminte – cu excepția, poate, a locuitorilor lor – de Micleușeni, Nazarovca, Borisovca, Vladimirovca, Cartofleanca, Catârca, Rădenii Noi și multe altele.
Oare aceste sate sunt pe moarte? Are sens să fie reparate acolo drumurile, să se facă apeduct în situația în care nu există drumuri și apă în multe sate din raionul Ungheni? Primarul satului Bumbăta, Dumitru Paladi, și-a împărtășit opinia în ceea ce privește nu atât satele mici,cât primăriile mici, cu câte 800-1000 de oameni, în timp ce numărul personalului administrativ este aproape la fel ca și în primăriille cu o populație de câteva mii. Acolo de asemenea este primar, contabil, asistent social, perceptor fiscal, inginer cadastral, care uneori nu au cu ce se ocupa. Aceste sate au dreptul la viață, dar nu ar trebui să aibă dreptul la o administrație locală. Iar primarul unei comune mari ar trebui să aibă grijă de locuitorii satelor mici, ca lor să li se asigure accesul la educație, medicină. În satul Bumbăta, de exemplu, doar magazine sunt șapte, mai multe întreprinderi ale căror impozite pe venit ajung în bugetul primăriei care începe anul cu vreo sută-două de mii de lei pe cont. Dar ce au primăriile mici, unde există doar un magazin, sunt puține terenuri de pământ și oameni? „Sunt împotriva școlilor cu 40-50 de elevi, ei trebuie să studieze în instituții de învățământ bune. Este mai bine să cheltuiești 500 de lei pe benzină pentru autobuz decât să nu oferi copiilor o educație decentă”, spune Dumitru Paladi. Iar satele mici? Totul ar depinde de oameni, le place să trăiască acolo, lasă să trăiască, poate vor reuși ceva, dar nu trebuie de uitat de aceste sate, de drumuri acolo de asemenea e nevoie.
„Nu putem spune că satele mici mor. Și apa este necesară acolo, și drumurile, mai ales că se cer mai puține investiții – o contribuție a locuitorilor, a primăriei, proiect. Doar în ele trăiesc oamenii noștri, în fond, cei care au construit această țară“, a exclamat emoționată primara comunei Valea Mare, Galina Varvariuc. Potrivit ei, acum oamenii aleg să trăiască doar în sate mici. De exemplu, în satul Buzduganii de Sus, care este considerat puțin numeros, au fost deja construite sau sunt în curs de construcție aproape 20 de case. Imediat ce economia va începe să se dezvolte în republică, oamenii se vor stabili la locurile lor, nu vor simți necesitatea de a pleca în străinătate.
Când va fi aceasta?
