Care sunt cele mai nepopulate localităţi din raionul Ungheni? Conform datelor recensământului din 2004, în raion existau doar două localităţi cu un număr foarte mic de locuitori.
Astfel, în satul Pojarna, comuna Sineşti, locuiau 21 de oameni, dintre care 13 femei. Pentru a ajunge în centrul raional, oamenii trebuie să parcurgă o distanţă de 34 de kilometri. În altă localitate, Leordoaia, parte componentă a comunei Hârceşti, locuiau 38 de persoane, dintre care 20 de femei. Distanţa între oraşul Ungheni şi satul Leordoaia este de circa 40 de kilometri.
Spre uimirea noastră, în Pojarna în ultimul timp numărul de locuitori a crescut. Eudochia Ţurcanu, secretara Consiliului comunal Sineşti, spune că în cele 8 gospodării îşi duc traiul 24 de persoane. Cel mai tânăr locuitor este un băieţel de vreo 3 ani, iar cel mai în vârstă va împlini în curând 70 de ani. Pentru a-şi procura produsele de prima necesitate, oamenii de aici se duc pe jos în satul vecin, Bahmut, din raionul Călăraşi.
Totuşi, traiul în această localitate nu este atât de monoton după cum s-ar părea la prima vedere. Potrivit aceleiaşi surse, aici sunt câteva întovărăşiri pomicole, deci în jur de 60 de vile, dar şi gospodării ţărăneşti. „Vara, zona este destul de populată, căci cei care deţin terenuri agricole angajează zilieri, alţii cresc animale domestice, sunt dintre cei care cultivă şi flori decorative”, spune Eudochia Ţurcanu. Pentru o consultare medicală, locuitorii acestui sat se adresează de cele mai dese ori la Centrul de Sănătate din Corneşti.
În schimb, în Leordoaia a scăzut numărul de locuitori de la 38 până la 27 de persoane. Vasile Bodrug, primarul comunei Hârceşti, spune că din cele 28 de case, 15 sunt părăsite. În sat sunt doar 3 copii cu vârsta de până la 7 ani. Cu toate că se consideră locuitori ai raionului Ungheni, oamenii din localitate îşi fac cumpărături, sunt consultaţi de medicul de familie din satul cu acelaşi nume, dar care face parte din componenţa raionului Călăraşi. Principalele îndeletniciri, care le permit să-şi asigure traiul sunt doar câteva, printre care şi silvicultura, iar vara se mai adaugă şi culesul fructelor de zmeură, coacăză, agriş, dar şi al plantelor medicinale. „Astfel de sate au viitor, nu cred că numele lor le vom găsi doar undeva prin internet. Aici sunt nişte locuri pitoreşti, aer curat, apă potabilă de calitate, ceea ce lipseşte în comunele şi oraşele mari în ultima perioadă”, adaugă primarul.
