Lipsa locurilor de muncă, a banilor și altor lucruri de primă necesitate face ca mulți cetățeni să se mulțumească cu resturi. Unora nu le ajung bani pentru produse, altora pentru a-și procura de foc pentru iarnă, ai treilea nu au bani pentru a achita facturile.
În aceste zile de toamnă pe un câmp din raionul Ungheni am putut observa zeci de oameni cu sacii strângând ciocălăi pe un câmp unde deja se recoltase porumbul. O familie întreagă aduna în saci ciocălăi pentru foc. Antrenați în această muncă erau și cei maturi, și copiii acestora. Întrebându-i ce i-a determinat sa facă acest lucru, aceștia mi-au răspuns cu jenă: „Strângem ciocălăi că e slut cu lemnele. Leafă nu avem, că nu sunt locuri de lucru.
Am cumpărat vre-o doi metri steri de lemne, căci cu banii o ducem greu. Creștem un porc, o vită, apoi vindem carnea pentru a cumpăra lemne ca să ne încălzim copiii și nepoții”, mi-a mărturisit Nicolae, capul familiei.
Cu același sârg i-am văzut lucrând și pe ceilalți membri ai familiei. Olga, soția lui Nicolae, mi-a răspuns cu amărăciune: „Ce să facem, nevoile ne scot din casă. Trebuie cumva să ne încălzim la iarnă. Ședem acasă, că nu avem de lucru. Avem copii de căsătorit, nepoței de crescut. În sat nu avem unde lucra. Microbuz nu ne dau, căci suntem departe de traseu și e puțină lume. De lucru s-ar mai găsi la Ungheni, dar nu avem transport cu ce pleca”.
Femeia mi-a mai spus cu durere în glas că viața devine din ce în ce mai complicată: ”În Moldova e greu de supraviețuit dacă nu ai un sprijin de undeva de peste hotare. Mulțumim Domnului că anul acesta ne-a rodit mai bine grădina, căci dacă ar fi să cumperi totul, nu te descurci”.
De menționat că tablouri similare pot fi observate pretutindeni, în toate localitățile, doar oamenilor pentru a supraviețui nu le rămâne decât să se mulțumească cu resturile. Cineva strânge ciocălăi, altcineva niște fructe sau legume de pe câmpuri în urma recoltării, căci sunt constrânși de situație și de viața pe care le este dat s-o înfrunte.
