La nivel global se marchează în aceste zile cea mai amplă campanie de informare, sensibilizare și prevenire a violenței asupra femeilor și fetelor – „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”. Violența e un fenomen încă dureros al omenirii. Cu atât mai mult că în zilele noastre s-au făcut descoperiri impresionante în diverse domenii (mașina electrică, inteligența artificială etc.) și doar în cel de eradicare a violenței încă mai stagnăm.
Statisticile la nivel european arată destul de îngrijorătoare (Notă: Conform sondajului UE privind violența de gen realizat în perioada 2020-2024 de Eurostat (Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE): Prevalența violenței: Una din trei femei din UE s-a confruntat cu violența fizică, cu violența sexuală sau cu amenințări, la vârsta adultă. Violența sexuală și violul: Una din șase femei din UE s-a confruntat cu violența sexuală, inclusiv cu violul, la vârsta adultă. Violența în familie: Pentru numeroase femei, „acasă” nu înseamnă întotdeauna un loc sigur: Una din cinci femei s-a confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală comise de partener, de o rudă sau de alt membru al gospodăriei. Hărțuirea sexuală la locul de muncă: Una din trei femei a fost hărțuită sexual la locul de muncă. Femeile mai tinere raportează o prevalență mai mare, două din cinci fiind victime ale hărțuirii sexuale la locul lor de muncă. • Neraportarea violenței: Deși majoritatea femeilor care s-au confruntat cu acte de violență au vorbit cu o persoană apropiată despre acest lucru, doar una din cinci a contactat un furnizor de servicii de sănătate sau sociale și doar una din opt a raportat incidentul la poliție). Aceste date sunt un apel urgent la acțiune. Totuși, există un motiv de optimism: supraviețuitoarele violenței încep să vorbească, refuzând să mai găsească scuze pentru agresori. În timp ce tăcerea este înlocuită de treptat de curaj, responsabilitatea noastră colectivă este să sprijinim aceste voci și să transformăm solidaritatea în schimbare.
În țara noastră autoritățile au adoptat câteva decizii care vin î sprijinul victimelor. Printre acestea se numără brățara electronică de monitorizare a agresorilor. Magistrații din Ungheni au emis primii din țară ordonanțe de protecție cu monitorizare electronică. Se întâmpla în 2021. Potrivit Irinei Șișcanu, șefa Biroului de Probațiune Ungheni, organ care supraveghează agresorul prin localizarea sa, pe parcursul anului 2024 (11 luni) au fost aplicate 42 echipamente de monitorizare electronică la 42 de agresori familiali. Victime au fost 61 ( inclusiv copii minori, mame, frați sau soții) (Notă: numărul victimelor este mai mare decât cel al agresorilor, deoarece comportamentul unui agresor se poate răsfrânge asupra mai multor persoane). „Spre deosebire de anul 2021 numărul este practic dublu, în 2022 au fost aplicate 28 echipamente și victime au fost 38. În 2022 – 33 echipamente, victime-51. În 2023-45 agresori, 56 victime”, ne mai menționează Irina Șișcanu.
Statistica în raionul Ungheni: Ecaterina Rusu, ofițeră principală în cadrul Serviciului Interacțiune Comunitară, Secția Securitate Publică, Inspectoratul de Poliție Ungheni, contactată de noi, ne-a declarat că doar în 10 luni ale anului 2024, poliția din Ungheni a înregistrat: 48 cauze penale privind violența în familie calificate în temeiul art. 201(1) „Violența în familie” Cod penal al Republicii Moldova și alte 55 contravenții documentate conform articolului 78 (1) al Codului Contravențional. Aceasta specifică că actele de violență includ maltratarea, intimidarea, izolarea sau privarea de resurse economice, fapte sancționate conform legii cu pedepse ce variază a muncii neremunerată în folosul comunității până la închisoare.
Povestea unei femei care a refuzat să fie controlată de frică
Maria (pseudonim) are 38 de ani. De peste un deceniu, viața ei a fost un șir de zile dominate de frică și nesiguranță. „Nopțile erau cele mai grele,” povestește ea. „Fiecare zgomot din casă mă făcea să tresar. Nu știam niciodată dacă voi supraviețui până dimineață”. Într-o seară, cu ultimele fărâme de curaj, și-a luat copilul și a plecat. De fapt, cel care a convins-o a fost copilul. „Cuvintele copilului meu au fost ceea ce a rupt bariera fricii. „Plecăm” – două silabe care au luminat o cale până atunci inexistentă pentru mine din cauza fricii, din cauza că îmi ziceam că nu voi putea să mă descurc. Deși e o cale presărată cu incertitudini, dar e una infinit mai sigură decât șederea într-un loc unde iubirea era doar un pretext pentru violență. În acea seară, pentru prima dată, am privit frica în față și am refuzat să o mai las să mă controleze. Am ieșit în noapte fără să știu ce mă așteaptă. Nu aveam un plan, nici un loc sigur unde să merg, dar aveam convingerea că nu mai pot rămâne. Mi-am amintit cuvintele pe care le-am citit undeva, cândva: „Curajul nu înseamnă absența fricii, ci puterea de a merge înainte în ciuda ei”, își aduce aminte Maria de modul cum a plecat din locul în care a cunoscut frica și nu dragostea, dar și ce sentimente o încercau în acele clipe.
A fost începutul unui drum lung spre libertate, dar ea a găsit sprijin și o mână întinsă la centre de plasament a supraviețuitoarelor violenței, care activează în Moldova. „Fiecare pas făcut spre necunoscut a fost un pas spre libertate. Era întuneric afară, dar în sufletul meu începea să se aprindă o lumină. În acea seară nu am plecat doar dintr-o casă, ci și dintr-o viață în care tăcerea mea a fost interpretată ca acceptare. Acum, când privesc înapoi, înțeleg că plecarea a fost începutul unei lupte. A trebuit să mă confrunt cu rușinea, cu judecățile celor din jur și, mai ales, cu propria mea vinovăție. Acum știu că vinovăția nu ar trebui să o simtă victima violenței domestice, pentru că nicio femeie nu merită să trăiască într-un mediu toxic, iar copiii noștri nu merită să crească într-o atmosferă de frică”, mai precizează femeia.
De la protecție la autonomie: cum sprijină centrul din Ungheni femeile victime ale violenței
Unul dintre aceste centre se află la Ungheni. E vorba de Centrul de Asistență și Protecție a Femeilor Supraviețuitoare ale Violenței în Familie din Ungheni. Șeful, Constantin Stratulat, ne-a spus într-o discuție că aici echipa oferă o serie de servicii specializate pentru femeile victime ale violenței, inclusiv pentru mame cu copii. Centrul oferă plasament pentru o activitate de până la 6 luni, cu posibilitate de prelungire în cazuri excepționale, fără a depăși 12 luni. Beneficiarii primesc o indemnizație lunară, gestionată cu sprijinul asistenților sociali și al echipei centrului, care include și lecții de educație financiară pentru a promova utilizarea responsabilă a resurselor. Printre serviciile oferite se mai numără consilierea psihologică și juridică, asistență socială, activitățile de dezvoltare personală și parentală, și integrarea socioprofesională a victimelor pentru a sprijini autonomia financiară. De asemenea, instituția oferă suport pentru dezvoltarea unor mici afaceri și oferă adaosuri salariale pentru primele trei luni de angajare, pentru a ajuta femeile să se adapteze la un nou loc de muncă. În aproape un an de zile de activitate, centrul a colaborat cu diverse organizații naționale și internaționale, precum UN Women, și a contribuit la elaborarea documentației necesare pentru funcționarea optimă a instituției. De asemenea, a realizat activități de sensibilizare a comunității și parteneriate cu alte centre, precum cel pentru victimele violenței sexuale din Ungheni. Printre partenerii centrului se numără Inspectoratul de Poliție Ungheni, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, instituții de învățământ și medicale, și economici, inclusiv ÎCS Lear Corporation. Cu un buget anual de peste un milion de lei de la bugetul public (Notă: Centrul e sub umbrela Structura Teritorială de Asistență Socială Ungheni din cadrul Agenției Teritoriale de Asistență Socială Centru-Vest) și resurse extrabugetare obținute prin proiecte, centrul a asistat peste 70 de cazuri de la începutul anului și până în prezent, 24 dintre ele fiind tip urgență, când victimele se aflau într-un real pericol. Centrul oferă protecție și suport continuu chiar și după încheierea plasamentului.
Provocările și necesitățile centrului din Ungheni în sprijinul femeilor victime ale violenței
Pentru a putea ajuta cât mai multe femei victime ale violenței, Constantin Stratulat subliniază importanța conștientizării gravității acestui fenomen în toate formele sale – psihologică, verbală, emoțională, economică etc. „Adesea, oamenii cred că, dacă nu au auzit de cazuri sau nu au avut experiențe personale cu violența, aceasta nu există. Realitatea însă arată altfel, iar societatea trebuie să fie mai bine informată și pregătită să identifice și să refere cazurile de violență autorităților responsabile pentru a interveni și a oferi ajutor”, a adăugat șeful Centrul de Asistență și Protecție a Femeilor Supraviețuitoare ale Violenței în Familie din Ungheni.
Dânsul a mai evidențiat un aspect critic în gestionarea cazurilor – starea psihologică a beneficiarelor. „Multe dintre femeile care ajung la centru se confruntă cu vina și frica de necunoscut, iar unele preferă să rămână alături de agresor”, spune Constantin Stratulat. El adaugă că angajații centrului investesc mult timp și efort pentru a le arăta că nu au făcut o alegere greșită și că nu există nicio justificare pentru violență. „Activitățile desfășurate de noi au scopul de a întări încrederea în sine și de a demonstra că violența nu doar că afectează femeia, dar are un impact profund asupra întregii familii, inclusiv asupra copiilor”, mai spune șeful centrului. Pentru a oferi servicii de calitate și pentru a sprijini reintegrarea socioprofesională, instituția are nevoie de o susținere mai mare din partea statului. „În prezent, sunt realizate parteneriate cu diverse instituții, cum ar fi Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin intermediul asociațiilor obștești, dar integrarea victimelor în societate rămâne o provocare. De exemplu, femeile cu copii se confruntă cu dificultăți majore atunci când încearcă să găsească un loc de muncă, deoarece trebuie să aibă grijă și de cei mici. O soluție ar fi deschiderea unor grădinițe cu program prelungit și oferirea apartamentelor sociale. În acest sens, centrul colaborează cu Consiliul Raional Ungheni pentru identificarea unor locații potrivite în care femeile să poată locui după ce expiră termenul de plasament la centru. Aceste măsuri ar putea contribui la o reintegrare mai eficientă a victimelor și ar sprijini femeile în construirea unei vieți independente și sigure pentru ele și pentru copiii lor” ne spune Constantin Stratulat.
Unde poți cere ajutor
În cazul în care aveți nevoie de ajutor urgent, apelați Serviciul Național Unic pentru Apelurile de Urgență 112, funcțional în regim non-stop sau la Telefonul de încredere pentru femei și fete – 0 8008 8008, care funcționează în regim 24/24, 7 zile din 7 și este gratuit și confidențial.
Tipuri de violență împotriva femeilor și fetelor
Violența împotriva femeilor și fetelor poate fi clasificată în mai multe tipuri, fiecare cu particularități și formele sale. Iată câteva dintre cele mai comune tipuri:
1. Violența fizică: Se referă la utilizarea forței fizice pentru a cauza durere sau leziuni unei persoane. Exemple includ lovituri, împingeri, bătăi sau alte acte de agresiune care cauzează vătămări fizice.
2. Violența psihologică/emotivă: Acest tip de violență include comportamentul care afectează sănătatea mentală și emoțională a victimei, cum ar fi amenințările, intimidarea, controlul comportamentului, izolarea socială și manipularea.
3. Violența sexuală: Se referă la orice formă de contact sexuală forțat sau neconsensual. Poate include viol, abuz sexual, hărțuire sexuală sau alte acte de natură sexuală fără consimțământul victimei.
4. Violența economică: Implica controlul asupra resurselor financiare ale victimei pentru ai limită independența și capacitatea de a părăsi o relație abuzivă. Exemple include refuzul de a oferi bani pentru necesități de bază, interzicerea accesului la locurile de muncă sau constrângerea muncii fără plată.
5. Violența digitală: Acest tip de violență include utilizarea tehnologiei pentru a controla, urmărirea, hărțui sau amenința victimele. Poate include trimiterea de mesaje abuzive, distribuirea de imagini sau informații în timp fără consimțământ și utilizarea aplicațiilor de localizare pentru a urmări o persoană.
6. Violența structurală sau instituțională: Se referă la normele sociale, legile și practice care mențin inegalitatea de gen și care contribuie la perpetuarea violenței împotriva femeilor. Acestea pot include discriminarea la locul de muncă, inacțiunea autorităților în cazuri de abuz sau legislația care nu protejează adecvat victimele.
Aceste tipuri de violență sunt interconectate și pot apărea împreună, făcând victimele mai vulnerabile și mai greu de protejat. Prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor necesită o abordare cuprinzătoare care să includă educația, conștientizarea publică și politica care să sprijine victimele și să descurajeze agresorii. Clasificarea tipurilor de violență împotriva femeilor și fetelor este o parte a standardelor internaționale și a cercetărilor în domeniu, oferită de organizații și instituții Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Uniunea Europeană și diverse organizații pentru drepturile omului. De exemplu, ONU recunoaște violența de gen ca un concept cuprinzător care include aceste categorii. De asemenea, rapoartele și cercetările realizate de organizații precum Amnesty International, Human Rights Watch și UN Women oferă date și perspective despre fiecare tip de violență.
Colaborare comunitară pentru combaterea violenței de gen în Ungheni
În Ungheni, mai mulți actori sociali, inclusiv Inspectoratul de Poliție, Agenția de Asistență Socială Centru-Vest, Structura teritorială de asistență socială, instituții de învățământ și Biroul de probațiune, s-au unit pentru a sprijini campania „16 zile de activism împotriva violenței. asupra femeilor și fetelor”. În cadrul acestei inițiative, aceștia desfășoară activități educaționale și de sensibilizare, mergând pe străzi pentru a informa comunitatea despre gravitatea violenței de gen și pentru a promova respectul și protecția femeilor și fetelor. Prin organizarea de evenimente și instruiri, ei urmăresc să îmbunătățească conștientizarea publică și să contribuie la prevenirea și combaterea violenței în toate formele sale. Această colaborare reflectă angajamentul local pentru o societate mai sigură și mai echitabilă.
