„Viaţa e frumoasă şi trebuie să te bucuri de ea din plin. Dar nu ştiu dacă toată lumea ştie să se bucure. Şi nu ştiu, dacă cei care nu ştiu să se bucure, pot învăţa bucuria. Bucuria e un lucru cu care omul se naște pentru a se putea bucura de albastrul cerului, de verdeaţa ierbii, de udeala ploii şi de căldura soarelui”, spunea filosoful, Mihai Şora.
Dacă o relație nu poate oferi bucurie, atunci ea nu este una ce merită a fi întreținută. Într-o prietenie, încercăm să oferim bucurie și ne dorim să primim exact același lucru înapoi. Cu sprijinul celorlalți, putem cultiva bucuria în noi înșine, putând apoi să le-o oferim celor din jur.
Copilă fiind, regretata mea mama îmi zicea: „Când ai o bucurie, să n-o destăinui cuiva, ține-o acolo în cămara sufletului, că nu știi dacă cel căruia îi vei spune va fi fericit pentru tine. Nici când vei avea un necaz, să nu-l prea spui la toți, căci cineva s-ar putea bucura de aceasta”.
Însă așa cum omul nu-i făcut să trăiască singur, el are nevoie de alți oameni. Relațiile cu ceilalți pot da naștere unei multitudini de sentimente, afectuoase sau ostile. Dacă reușim să creăm în jurul nostru o atmosferă de cordialitate, încredere și afecțiune, vom fi persoane senine și fericite. Dar acest lucru nu întotdeauna e ușor de realizat. Se întâmplă că, în ciuda bunăvoinței noastre, putem da naștere uneori unor antipatii, invidii și a unor unor sentimente de ranchiună.
Frustrările şi eşecurile sunt fireşti în viaţă, iar ceea ce ne ajută să facem faţă acestor situaţii este suportul celorlalţi, sentimentul că aparţinem unui grup. Interesul şi implicarea socială cresc senzaţia de bine şi bucuria de a trăi frumos.
Dacă ești o persoană cu sufletul deschis și privești cu seninătate la oamenii din jur și te poți bucura odată cu ei de bucuria lor, atunci în sufletul tău nu e loc de ură și invidie. Dacă se întâmplă să fii o persoană ce are nevoie de o varietate de emoții, surprize, amuzament, râs și tovărășie pentru a te simți bine, într-o zi, te-ai putea concentra doar pe una dintre aceste valori, dar făcând-o să conteze mult pentru starea ta de bine.
Se spune că un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa durează uneori pentru totdeauna. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihnă celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi și necăjiți ca să poată dărui un zâmbet și s-ar părea banal să-l vezi zâmbind, atunci când inima îi plânge. „Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui oricând. Să-l înțelegem, atunci când este încercat de un necaz și să ne bucurăm împreună cu el de bucuria lui. Bucuria ne face să îi atragem pe ceilalți, pentru că bucuria ne îndeamnă să o împărtășim cu alții. Bucuria radiază din ochii noștri și toată lumea din jur beneficiază de pe urma zâmbetului și prezenței noastre”, Simona Ioniță, psiholog.
