De ce oare unii oameni pleacă din partidele la care le-au cântat refrenul, le-au îmbrățișat ideologia și s-au folosit și anumite avansuri? De fapt nimeni nu răspunde sincer, ci doar cu fraze șablon, pe care le-au scris poate la sediul viitorului partid, unde îi așteaptă pista de aterizare. De ce alții, amici și colegi de partid, la anumit ceas, devin dușmani de moarte, de parcă nu s-ar fi spetit pentru același partid? Și aici nu va da un răspuns concret. Probabil, una din cauze ar fi aceea, că pe stradă sunt dușmani, iar în curte – prieteni. De ce unii s-ar fi născut că să fie toată viața deputați (fiecare îi poate numi, căci seară de seară apar la televizor și ne povestesc amintiri din copilărie, cunoașteți despre ce a scris Ion Creanga) și miniștri, iar alții – păstori și mulgători, e pentru rimă, căci aici poate fi oricare alte profesii? E greu de răspuns, căci nimeni nu cunoaște căile, pe care le alegi in viața, nu importă, deputat sau păstor, principalul cei din jurul tău să se simtă confortabil, chiar dacă uneori le mai faci câte o poznă.
