Există o magie în revederea locurilor din copilărie, în retrăirea acelor momente pline de bucurie și inocență. Cu inima plină de emoție, mă întorc într-un colț de paradis din grădina casei mele – un loc în care am trăit zile întregi de liniște, aventură și descoperire. Acolo, în satul copilăriei mele pădurile se întind pe o suprafață mare și la figurat spus ar fi la nesfârșit, acestea se îmbrățișează cu cerul, iar în curtea alor mei crește viță-de-vie, trandafiri parfumați, caprifoiul fermecător și multe alte comori ale naturii. Dar cel mai valoros din toate e mama și tata, izvorul dragostei și căldurii necondiționate.
În mijlocul pădurii, sub adăpostul copacilor falnici, petreceam ore întregi explorând și visând. Îmi amintesc cum izvorul cristalin curgea în linii sinuoase, iar pietrele îmi serveau ca scaun pentru a admira frumusețea naturii. Ascultam ciripitul păsărilor și muzica vântului, iar în sufletul meu renăștea acea curiozitate și admirație pentru lumea înconjurătoare.
În grădina casei, vița-de-vie îmbrățișează cu grijă veranda, oferindu-ne struguri dulci și suculentă viață. Trandafirii înfloriți și aroma lor delicată împlineau fiecare colț de grădină, aducând o notă de eleganță și gingășie. Caprifoiul ne încântă cu parfumul său înmiresmat, iar coacăza neagră, zmeura, murele, cireșii, merii, perii etc. ne oferă delicii proaspete în fiecare vară.
Dar cele mai prețioase amintiri erau create de prezența părinților mei. În fiecare seară, după o zi plină de jocuri, ne adunam în jurul mesei. Conversațiile pline de dragoste și râsetele noastre făceau ca timpul să se oprească, iar bucuria din ochii părinților îmi dau puterea și încrederea în propriul meu potențial.
Astăzi, revenirea în aceste locuri speciale din copilărie este un act de întâlnire cu propria mea esență. Acolo, printre păduri, viță-de-vie și flori, simt că mă recunosc cu rădăcinile mele și cu ceea ce contează cu adevărat în viață. Această revedere mă face să înțeleg importanța păstrării și protejării naturii, dar și a valorilor și legilor familiale.
Într-o lume atât de agitată și aglomerată, trebuie să ne aducem aminte de importanța acestor locuri speciale și să le prețuim. Să ne reîntoarcem în grădinile noastre interioare, unde copilul din noi încă visează și se bucură de frumusețea simplă a naturii și a dragostei.
Să ne protejăm pădurile, să cultivăm flori și să îmbrățișăm cu afecțiunea cei dragi. Să aducem în viața noastră amintiri și sentimente prețioase și să le împărtășim cu cei din jur. Acestea sunt comorile neprețuite care încă mai strălucesc în lumea noastră.
Așadar, încurajez fiecare persoană să-și reamintească și să redescopere acele locuri speciale din copilărie, să le împărtășească cu cei dragi și să le păstreze vii în sufletele lor. Pentru că în mijlocul naturii și al iubirii ne regăsim pe noi înșine și ne hrănim sufletele cu ceea ce este cu adevărat valori în viață.
