Deoarece frumosul din viață se învață… Și, deoarece mica mea copilă de fiecare dată înainte de somn, îmi punea mai mereu aceeași întrebare „ dacă afară încă nu ninge” uite că… „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară”. Dis-de-dimineață m-am trezit și eu cu un sentiment de bucurie. Abia așteptam să se trezească să o poftesc la geam să vadă frumosul albului de afară… Dar nu mi-a reușit, deoarece mica mea nerăbdătoare s-a pitit singură la geam și deja mă striga să ne bucurăm împreună de ceea ce vede!
Acaparați de rutina zilnică, uneori uităm să ne bucurăm de o zi de iarnă sau de prima zăpadă… dar, când ai copii, omule, nu poți să uiți să trăiești! Găsește timp în fiecare zi pentru copilul tău și pentru tine, și îți vei da seama că viața e plină de frumos și lucruri bune!
Și deoarece vederea de la geamul nostru dă direct în curtea liceului, să vedeți și acolo ce euforie! Copiii chiuiau de zor! Glasurile lor vesele însuflețeau curtea parcă stăpânită de albul iernii de altădată! Se aruncau unii pe alții în zăpadă și se bulgăreau neîncetat. Bucuria sinceră, însoțită de roșeața din obraji, li se citea pe față. Alergau de colo-colo de parcă ar fi dorit să calce în picioare toată neaua din jur. În zadar se scuturau de stratul albicios, zăpada îi inunda din nou. Ei își continuau zbenguiala veselă fără să dea vreun semn de oboseală.
Bucuria copiilor este firească. În fiecare an zăpada aduce emoții de nedescris în sufletele copiilor. Și în acest an a reușit! Fulgii mari, care au cernut din cer cu o abundență nemaiîntâlnită, au creat copiilor o adevărată sărbătoare.
Aceleași emoții le-am văzut și în curtea grădiniței, tot din preajma casei noastre, doar că aici, cei mici erau deja supravegheați de educatori, care și ei la rândul lor păreau cuprinși de încântare și bună dispoziție!
Aceleași emoții le-am întâlnit și la oamenii de pe stradă, care la prima oră a dimineții adineaori îmi păreau încruntați, de data aceasta, nu! Lumea efectiv, zâmbea și se bucura. Și nu cred că doar mi s-a părut!
Între timp, acasă, copilița mea, sprintenă și insistentă din fire, își tot aranja nerăbdătoare săniuța, știind că, deși aproape cam în fiecare lună, înhățăm câte-o răceală, o să ieșim oricum la o „tăvăleală” în omăt! Zis și făcut! Și-a pus cu grijă combinezonul impermeabil, căciulița și mănușile pentru multașteptata bulgăreală! O după amiază pe cinste, ce să mai… Cu un om de zăpadă, care nu prea ne-a reușit, cu un tobogan și îngerași în zăpadă! Și ce frumos e să privești norii de zăpadă, și ce frumos e să citești bucuria iernii în ochii copilului tău!
