Drumul apei, din Prut până în robinetele consumatorilor din orașul Ungheni și localitățile de la periferia acestuia, nu-i atât de simplu precum pare. „Apa nu vine din Prut, direct la robinet. Urmează o cale nu doar lungă, dar și costisitoare”, avea să explice Natalia Borș, directoare-adjunctă la ÎM „Apă-Canal Ungheni”, de Ziua ușilor deschise. De Ziua Mondială a Apei, această întreprindere a decis să o marcheze într-un mod inedit. Pentru prima dată a fost deschisă poarta Stației de tratare a apei tuturor celor care doresc să afle care sunt etapele de purificare a apei. Tot în ziua cu pricina, unghenenii au avut posibilitatea să beneficieze de un pachet minim de analize fizico-chimice gratuite, efectuat pentru probele de apă din sursele pe care le folosesc: fântâni, izvoare, robinet.
Situația la moment
Linia de tratare a apei e îndelungată: pompare, filtrare, apoi ajunge în bazinele cu apă potabilă și ulterior este pompată spre consumator. Efectuarea analizelor de laborator este și aceasta o etapă importantă care niciodată nu lipsește din întregul circuit menționat. Rezultatele investigațiilor fizico-chimice și bacteriologice ale apei potabile livrate în rețeaua centralizată de alimentare cu apă pot fi găsite pe site-ul ÎM „Apă-Canal” – apaungheni.wordpress.com, unde acestea sunt postate trimestrial.
Față de anii precedenți, acum apa din râul Prut necesită o mai mare dezinfectare. Vina nu o poartă doar seceta din ultimii ani, dar și populația care are o atitudine iresponsabilă fața de resursa naturală. Totuși angajații de la „Apă-Canal” ne asigură că apa pe care o consumăm corespunde standardelor sanitare. „Apa e bună pentru a fi consumată, chiar direct din robinet. Noi, cei de la stație, n-o filtrăm, o bem în stare proaspătă, are un gust specific. Noi știm ce bem”, ne spune maistra de tură de la Stația de tratare a apei, Angela Roman. Potrivit dânsei, calitatea sanitară a apei este verificată zilnic în laborator, inclusiv din cele 7 colectoare de pe teritoriul orașului, dar și din satele Zagarancea și Semeni. N-a fost atât de sigură însă când am întrebat-o despre apa din fântâni și izvoare, despre care se spune că ar conține nitrați și nitriți. Totodată și Anatolie Antoci, șeful de sector ne-a îndemnat să bem apa care ne-o livrează ÎM „Apă-Canal”, dar să nu fim risipitori.
Reparații și reutilări
Matvei Starciuc din orașul Ungheni, cu 45 de ani în urmă a participat la construcția Stației de tratare. De Ziua Mondială a Apei, a fost printre cei care au dorit să afle care este drumul celei mai de preț resurse naturale. De altfel, dânsul ne-a mărturisit că este convins de calitatea apei de la robinet, însă era curios să vadă în ce stare este clădirea la construcția căreia a contribuit. „Edificiul arată îngrijit, teritoriul, la fel. Utilajele văd că s-au mai schimbat. Apa știu că e bună, pentru că și atunci când merg în ospeție la Chișinău, iau o sticluță cu apă de acasă. E mai bună”, a zis acesta.
Anatolie Antoci a amintit că în urmă cu cinci ani, la Stația de tratare a apei au fost realizate anumite lucrări de îmbunătățire. Tot atunci a fost reutilat integral laboratorul. „Toate echipamentele au fost schimbate. Acum e mult mai ușor să lucrăm”, adaugă șefa de laborator, Raisa Gașciuc.
Anul acesta se planifică să fie făcute alte investiții la stația de tratare pentru că vor fi aprovizionate cu apă potabilă și satele din împrejurime.
Stația de tratare a apei – obiect strategic
În perioada sovietică era strict interzis accesul pe teritoriul Stației de tratare a apei. Acum însă nu doar de Ziua Mondială a Apei porțile acestei structuri au fost deschise publicului. Anatolie Antoci a spus că anterior au solicitat o excursie aici și elevii de la LT „Mihai Eminescu” din Ungheni. Ulterior și cei de la LT „Vasile Alecsandri” au vizitat instituția. Impresiile elevilor au fost redate în cadrul unei expoziții de desene, fiecare prezentându-și viziunea despre procesul de tratare a apei, importanța acestei resurse naturale, despre modul cum protejăm natura. Aceste lucrări au fost expuse la sediul central al ÎM „Apă-Canal”. Chiar și așa vizitele aici nu pot fi decât din timp planificate, iar grupurile însoțite de un angajat, deoarece sediul respectiv reprezintă un punct strategic.
