S-ar părea că 75 de ani îndelungați ne despart de acel război – viața unei întregi generații și ce întrebări cu privire la acesta ar putea avea cineva, dar iată au apărut. O locuitoare din Ungheni este interesată de soarta unchiului ei, Fiodor Apostol, originar din satul Măgurele, care a fost înrolat în armata roșie muncitorească-țărănească de către comisariatul militar al raionului Cornești pe data de 6 mai 1944. Avea atunci 22 de ani.
Femeia a început să-și caute unchiul, mai bine zis, locul unde „în luptă pentru patria socialistă, fidel jurământului militar, dând dovadă de eroism și curaj … a fost ucis” mai demult. În acest timp, ea a aflat informații despre portalul «Память народа» și a găsit acolo date nu numai despre Fiodor Apostil, dar și despre alți 13 dintre colegii săi. Patru nume, însă, sunt șterse de pe lista respectivă. De ce? Nu cred că am putea găsi răspuns la această întrebare. Există, de asemenea, numele a doi locuitori din Bușila – Ivan Cojucari născut în 1899, și Pavel Cozmulici, născut în 1911, înrolați în aceeași zi de către comisariatul militar raional Sculeni. Apropo, Pavel, cred că Cozmulici, un bărbat de 33 de ani destul de instruit, lucra contabil într-o cooperativă. Trei din această listă erau, în general, analfabeți, restul aveau studii de 1-4 clase, niciunul nu era membru de partid.
Arhiva centrală a Ministerului Apărării din Rusia a transmis următorul mesaj: „Apostol Fiodor Ivanovici. Data nașterii: .. 1922. Data și locul de recrutare: 06.05.1944, comisariatul militar raional Cornești, RSS Moldovenească, județul Bălți, raionul Cornești, satul Măgurele. Punct de tranzit militar: regimentul 75 de rezervă de pușcași. Plecare din unitatea militară: Între 01.08.1944 și 31.08.1944. Unde a plecat: regimentul 12 de rezervă de pușcași. Sursa de informație: Fondul Arhivei centrale a ministerului apărării, fondul de informație istorică: 8359. Inventarul informației istorice: 117089s. Potrivit jurnalului de recrutare, trenul a fost trimis la stația Kungur. Soarta ulterioară nu este cunoscută. Componența familiei în momentul mobilizării: mama Apostol Varvara, tatăl Apostol Ivan Vasilevici, sora Apostol Eugenia, a. n. 1930, fratele Apostol Filip.
Stația Kungur se află în ținutul Perm, unde, cel mai probabil, viitori soldați au fost instruiți, țăranii și muncitorii de ieri era învățați să împuște. S-au văzut acolo pământenii, au comunicat, au fost trimiși împreună pe front – istoria tace în legătură cu acest lucru și nu are cine să spună. Și încă o informație care dă de gândit – semnătura comandantului bateriei, locotenent major Franciuk, care, trebuie să se înțeleagă, a transmis, și a necunoscutului Șișko, comandant de companie în regimentul 12 de de rezervă de pușcași, care a luat în primire 97 de persoane, inclusiv originarii din actualul raion Ungheni.
Nepoata lui Fiodor Apostol crede că unchiul ei a murit în Polonia și, desigur, ar dori foarte mult să știe, cât mai are o astfel de oportunitate, unde anume. Ea presupune că ar trebui să existe anumite arhive militare în țara noastră, dar la Centrul Militar din Ungheni ni s-a spus că ei nu ar avea nimic. Dar comandantul Centrului Militar, Igor Adjovschi, a menționat că au informații, dar, desigur, incomplete. Pentru a le obține, trebuie de scris o cerere și, în termen de 10 zile, se va oferi un răspuns concret ce informații sunt disponibile la centru sau unde mai pot fi solicitate.
În același timp, femeia consideră că ar fi bine să avem în primării ceva de felul cărților memoriei, în care să fie înscrise numele tuturor celor care au luptat pe fronturile celui de-al doilea război mondial, deoarece mulți dintre ei au nepoți și strănepoți, probabil vor fi interesați să afle despre cele mai dificile și eroice zile din viața strămoșilor lor.
Cred că e cazul să amintim cuvintele poetului sovietic Robert Rojdestvensky: „Это нужно — не мертвым! Это надо — живым! (Acest lucru nu este necesar celor morți! Este necesar celor vii!”. Iar dacă luăm în considerație că am uitat deja multe, iar dacă nu am uitat, atunci blestemăm… Poate e destul?
