Dumitru Miller s-a născut în orașul Ungheni și a avut o activitate fructuoasă în domeniul muzicii. A studiat la Școala de Muzică din Ungheni, specialitatea acordeon. Experiența a început s-o dobândească aici la Ungheni. Dragostea față de stilul folcloric i-a fost transmisă de primul pedagog de specialitate, regretatul Gheorghe Bodolica. După absolvire a ajuns la Școala de Arte din orașul Cornești, unde a creat un mic dixieland și se ocupă serios de muzică. Începe să compună muzică instrumentală la trompete, trombon și viori. La Ungheni întemeiază prima formație de estradă ,,Oberton”, apoi a urmat ,,Panorama”, care a activat 10 ani. Și-a continuat studiile la Școala de Muzică din Bălți. Apoi lucrează în formația „Noroc”, condusă de Mihai Dolgan, în calitate de dirijor. În 1993 pleacă spontan în Israel. Revine recent în municipiul Ungheni după 31 de ani cu noi planuri și noi viziuni pentru orașul de unde a plecat cândva. Pentru a afla cum a evoluat firul vieții sale în acest răstimp i-am solicitat un interviu pe care ni l-a oferit cu mult drag.
— Domnule Miller, bun venit la Ungheni! Ce v-a făcut să vă întoarceți înapoi după atâția ani?
— Sunt foarte mulțumit că m-am născut în Ungheni, un oraș de care mă leagă multe amintiri, aici am crescut profesional, aici am învățat limba română. Chiar dacă la grădiniță, la școală am studiat în limba rusă, datorită bunicilor mei am învățat această limbă frumoasă. Acum revenit după atâția ani îmi vine mai greu să mă exprim, dar, zic, că dacă gândești în română tu poți vorbi această limbă. Lucrând mai mulți ani cu profesioniști din România aici în Ungheni, la fel m-a ajutat să însușesc această limbă. Îmi plăceau foarte mult poeziile poetei Elena Văcărescu din România, pe care le citeam cu plăcere. Limba română, de fapt m-a salvat în Israel, căci și acolo trebuia să comunic cu unii colegi de breaslă. A avut dreptate poetul Alexei Mateevici, când a scris poezia „Limba noastră”, Limba noastră-i o comoară…(recită).
— Cum a evoluat activitatea dumneavoastră mai departe, acolo în Israel?
— Am plecat în anii 1990, într-o țară pe care nu o știam și nici limba nu o cunoșteam. Începutul a fost greu. Credeam că niciodată nu voi putea face muzică. M-am angajat la o fabrică de asamblare a aparatelor de aer condiționat, unde lucram zi și noapte pentru a achita rata pentru apartament. Am început să cânt la un restaurant, unde am putut să învăț limba ebraică. Mai apoi l-am întâlnit pe legendarul orchestrei „Orizont”, pe Iașa Limpert, care m-a ajutat să continuu calea muzicii. Am creat o mică orchestră, apoi un studiou. Piesele compuse erau difuzate la televizor, iar mai apoi împreună cu orchestra evoluam la televiziune. Am format o orchestră simfonică și de estradă „Impressive Flight”, constituită din 26 de muzicieni virtuoși din diferite țări, cum ar fi: Maroc, Etiopia, Anglia, Franța și altele. Pe noi ne unește faptul că toți vorbim în ebraică. Vreau să accentuez că pentru a cunoaște cultura unui popor trebuie să cunoști limba sa. Eu sunt revoluționar în acest aspect, căci cunoscând limba unui popor, prin intermediul culturii găsim acea limbă comună.
— Din câte cunoaștem în prezent sunteți și director al Programelor Federației Mondiale a Evreilor din Basarabia și Tel Aviv pentru Dezvoltarea Schimburilor și Relațiilor Creative cu cetățenii și Organizațiile Moldovei și Diasporei în domeniul muzicii clasice, pop, folclor și dans. Ce activități ați realizat sau urmează să desfășurați?
— În anul 2023 am participat la concertul cu genericul „120 de ani de la Pogromul din Chișinău” cu premiera mondială a simfoniei „Pogromul din Chișinău 1903” împreună cu Orchestra Națională Simfonică a Companiei „Teleradio Moldova”, dirijor Gheorghe Mustea. De asemenea, în același an am susținut un program de muzică klezmer, israeliană și europeană, susținut de doi soliști din Israel și Republica Moldova cu susținerea Orchestrei Companiei „Teleradio Moldova”, dirijată de Ilie Rotilă Croitoru (RM) și eu Dumitru Miller (Israel). Acest concert a fost organizat de Ministerul Culturii al RM, Muzeul de Istorie al Evreilor din Moldova, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM, Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” și Compania Teleradio Moldova. La fel am participat la diverse festivaluri naționale și internaționale cum ar fi: „De la Prut până în țara sfântă”. În luna august am ajutat ansamblul de dansuri „Struguraș” de la Palatul de Cultură Ungheni să participe la Festivalul Internațional de dans în Israel.
— Ați venit acasă cu niște planuri mari și în continuare, care sunt ele?
— Am avut deja întrevederi cu Ministrul Culturii din Republica Moldova, cu directorul Muzeului Evreiesc din Chișinău, pentru a identifica acei basarabeni, care au contribuit la edificarea culturii în Moldova. Pentru mine principalul este să ridicăm cultura în orașele mici. Am avut o întâlnire și cu primarul municipiului Ungheni, Vitalie Vrabie, și am discutat despre planurile noastre comune pentru a face ceva nou pentru localitate.
— După atâția ani cum vedeți Republica Moldova?
— Foarte multă lume este plecată prin alte țări la muncă sau cu traiul, inclusiv mulți moldoveni sunt și în Israel. Ași dori ca lumea să se întoarcă acasă, deoarece în Moldova este foarte mult de lucru. Satele sunt pustiite, așa nu se poate. Bine, a fost Uniunea Sovietică, acum nu mai este, de ce oamenii ar trebui să plece din țara lor? Eu, de exemplu, m-am întors acasă, am experiență și dorință de a schimba ceva, de a ridica cultura în provincii, în orașele mici.
