La doar 18 ani, Natalia Bzovîi și-a asumat o misiune rară: să readucă la viață o casă țărănească tradițională, încărcată cu amintiri și obiecte cu valoare istorică și sentimentală. Povestea ei a început să prindă contur încă din 2018, când, într-un reportaj publicat în ziarul „Unghiul”, descopeream cu entuziasm primii pași ai tinerei în acest proiect de suflet. Astăzi, revenim cu un interviu în care Natalia ne vorbește despre evoluția casei străbunicilor, provocările întâmpinate și planurile pentru viitorul acestei case-muzeu unice din Dănuțeni.
— Unde a însușit Natalia dragostea de istorie, cultură și memorie locală?
— Am studiat la Sibiu, Facultatea de „Studiu al Patrimoniului și Managementului Bunurilor Culturale” și am avut oportunitatea să vizitez unul din cele mai mari muzee din Europa. Aici sunt păstrate lucruri de o valoare inestimabilă. M-am gândit atunci, de ce să nu reînvii și eu memoria străbunicului meu Pantelii.
— De când ai început colectarea exponatelor de muzeu?
— Am început să le colecționez din anul 2016. Dumnezeu mi-a ajutat să le adun, acești ani au fost destul de productivi. Am umblat din poartă în poartă pentru a le aduna. Unii mă fugăreau, alții mă ajutau, alții îmi cereau bani.
— Ce sentimente te leagă de casa străbunicului Pantelii?
— Aflându-mă în acest loc, parcă îl simt prin această mică căsuță și prin curte. Sunt profund conectată cu tot ce au trăit ei, cu toate emoțiile pe care le-au simțit pe vremea lor. Este o casă veche și necesită reparație pentru a rezista în timp. Se ține ca prin minune, căci atunci când plouă este foarte posibil ca acoperișul să cadă. Cu toate acestea, figurat vorbind, sufletul lor parcă ar proteja-o să nu se dărâme.
— Vă susține cineva ca s-o reabilitați?
— Eu sunt singura care îngrijesc de casă. Am constituit asociația „Valorificarea Patrimoniului Cultural” și am scris două proiecte, le-am depus spre finanțare și le-am câștigat și cred că urmează să soluționăm această problemă.
— Cine sunt vizitatorii?
— Desigur, odată ce ai creat un muzeu este necesar de a-l promova și primi vizitatorii. Eu am o strategie de a aduce vizitatori, prin diverse activități, cum ar fi „Noaptea muzeelor”, evenimente dedicate femeilor, ateliere de creație și multe alte activități culturale. Vin vizitatori de peste hotare din Franța, Arabia Saudită, Turcia și alte țări.
— Cu ce impresii rămân aceștia când vă vizitează?
— Rămân foarte surprinși că s-a păstrat în acest mod casa și lucrurile pe care le văd aici. Este o casă unicat, fapt pentru care ei își exprimă părerile într-o carte ce o păstrăm la muzeul nostru. Mi se umple inima de bucurie pentru că ei îmi lasă o speranță și mă motivează să cercetez mai departe memoria locală. Cu siguranță casa-muzeu nu ar fi atât de valoroasă dacă nu am avea vizitatori. Sunt gata mereu să vorbesc cu ei ore în șir pentru ca să las ceva în inima lor.
— Ai o colaborare frumoasă cu trupa ,,TeatrUngheni”. Cât de binevenită este ea pentru dezvoltarea casei-muzeu?
— Este extraordinar să muncesc împreună cu actorii mari și mici, care cu multă dăruire joacă piese ce ține de memoria locală, iar drept exemplu este și piesa jucată recent cu genericul „Moș Pantelii”. Atât prin exponatele aflate în casa-muzeu, cât și prin piesele jucate ne străduim să transferăm publicul în acele timpuri strămoșești.
— În casa-muzeu am văzut lucruri unicate. Cred că sunt moștenire de la străbuneii tăi?
— Eu când am venit în această casă, aici nu era nici un obiect valoros, în afară de un cufăr și câteva poze. Pe parcurs le-am adunat. În viziunea mea este un muzeu modest, dar unicitatea și farmecul lui este oferită de pictura și ornamentul pe care îl are.
— Și totuși de ce nu ai ales să rămâi să activezi în România, unde poate ai fi avut o arie mai mare de activitate?
— Timp de 3 ani am învățat acolo pentru a cunoaște mai multe despre patrimoniu, dar gândul totdeauna mi-a fost ca să revin și să continuu această muncă acasă, aici de unde mi se trag rădăcinile. Sunt foarte atrasă de casa mea, ceea ce îmi dă o bucurie imensă de munca pe care o fac, contrar bucuriei pe care ași avea-o câștigând bani peste hotare.
