Fac multă muncă de birou, fac multă muncă de teren. Uneori iau și acasă să mai lucreze, chiar dacă nu o fac așezate la birou, ele continuă să caute soluții pentru un caz sau altul. Inventează diferite jocuri motrice, tactici de a schimba atitudini, de a găsi căi de cum pot ajuta la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. În pofida că munca pe care o fac e dificilă, Nicoleta Enachi, șefă serviciu Tatiana Crețu, asistentă socială, Olesea Bodrug, asistentă medicală/kinetoterapeut și Cristina Grigore, psiholog, membrele Echipei Mobile Ungheni, spun că nu ar renunța, fiindcă dacă iubești ce faci îți poate da o liniște interioară și cel mai important e că pot aduce speranță acolo unde nu e.
Ajutorul pe care îl oferă ele nu e ceva care să se vadă imediat, e nevoie de timp, de resurse, de credință că vei izbândi, să nu lase mâinile în jos într-o societate unde discriminarea încă mai e în capul mesei. Nu le e ușor celor patru angajate, care au două, trei funcții. Cel mai dificil e atunci când trebuie să-i facă pe beneficiari să creadă că au aceleași drepturi la viață ca și oricare om, cetățean din această țară.
Încurajarea beneficiarilor de a accesa diverse forme de asistență socială și medicală
Viorica Său, șefa Secției Prestații Sociale, Protecția Persoanelor în Etate și cu Dizabilități din cadrul Direcției Generale Asistență Socială și Protecție a Familiei, ne povestește cum a fost creat serviciul „Echipa Mobilă Ungheni”: „Problemele persoanelor cu dizabilități s-au aflat mereu în vizorul specialiștilor Direcției. În dependență de nevoi identificăm soluții și parteneri. Astfel, în rezultatul unei colaborări frumoase cu organizația Keystone Moldova au fost create în 2013 serviciile sociale: Echipa mobilă, Respiro și Casa Comunitară, în bază de proiect finanțat de UE prin intermediul AO „Keystone Moldova”. Scopul acestora fiind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități și prevenirea instituționalizării. Pe parcursul acestor ani am reușit să ne atingem scopul. Dacă până la 2013 perfectam anual câte 3, 4 dosare pentru instituționalizarea persoanelor cu dizabilități în centrele rezidențiale naționale, atunci din 2013 și până în prezent avem doar o singură persoană instituționalizată ( din motive de sănătate mintală agravată și lipsa totală a rudelor și locuinței)”. Serviciul social Echipă Mobilă, este un serviciu de asistență socială, care acordă o gamă largă de servicii de asistență socială, inclusiv elemente de kinetoterapie (mai mult sub formă de informare și instruire a membrilor familiei despre anumite aspecte kinetice și medicale de care trebuie să țină cont aceștia în contextul îngrijirilor zilnice, pentru a preveni agravarea stării de sănătate, pentru a contribui la îmbunătățirea vieții și situației cu care se confruntă persoana cu dizabilități.
Un salut cu mâna și un zâmbet – semne că munca lor nu e în zadar
Am discutat și cele patru angajate ale serviciului. Le-am găsit la biroul, unde anterior a fost sediul Oficiului Stării Civile, din clădirea Consiliului Raional Ungheni, unde mai activează Direcțiile Educație Ungheni, Economie și Reforme, Finanțe, Agricultură, Arhitectură, Arhivă. E călduț și cel mai important e luminos acest spațiu. Sunt înconjurate de multe hârtii, semn că îndeplinesc multe rapoarte. Mai poți vedea și diverse jucării, care sunt utilizate pentru exerciții de kinetoterapie. Cea care îmi vorbește de serviciu este Nicoleta Enachi, șefa. Colegele ei o completează pe alocuri. „Chiar în urmă cu câteva minute am revenit din teren. Acum lucrăm în zona Cula. Trebuie să completăm rapoartele pentru fiecare caz. Beneficiarii serviciului sunt copiii, cât și adulții cu dizabilități severe și accentuate. Unul dintre criteriile de eligibilitate este și acela ca beneficiarul să se afle într-o situație de risc sau în cea de instituționalizare, risc de abandon. Cel mai adesea cazurile unde intervenim ne sunt prezentate de către asistenții sociali comunitari. Lucrăm în mod zonal, pentru că este mai ușor, punem accent mai mult pe localitățile rurale, în orașul Ungheni mai puțin, fiindcă aici sunt mai multe oportunități de a accesa mai multe servicii. Lunar deservim 25 de beneficiari, timp de 6 luni prestăm servicii la domiciliu, care sunt gratuite. Asistăm atât persoana cu dizabilități, cât și îngrijitorul/ îngrijitorii ei, punem accent pe incluziunea socială (școală, grădiniță). Conlucrarea cu administrațiile publice locale este foarte importantă. Împreună cu ei identificăm cazurile unde intervenim, împreună cu ei completăm setul de documente pentru fiecare beneficiar în parte. După care admiterea beneficiarului se face împreună cu noi și Echipa Multidisciplinară (EMD) locală, pentru că mai mult ca cei din localitate nimeni nu îi cunoaște. După 6 luni se închide cazul, lucrul care se face tot împreună cu EMD locală și tot împreună cu această structură se face revizuirea cazului la o anumită perioadă de timp și dacă e nevoie se reîncepe lucrul” ne povestește Nicoleta Enachi.
S-au lovit și de reticența maturilor, care se închid în cochilia lor și nu mai vor să lupte pentru viața lor. Nu depun niciun efort de a depăși starea în care boala i-a aruncat. Aici ele depun cel mai mare efort, pun în aplicare diferite scenarii, iar când la sfârșitul unei întâlniri beneficiarul le face semn cu mâna și pe față i se așterne un zâmbet, atunci își spun că munca lor nu e în zadar, pentru că e o muncă care nu aduce beneficiu imediat, dar care înseamnă ore și ore de lucru. „Avem și până în prezent beneficiari care ne privesc reticenți de la început, am avut și avem permanente campanii de promovare a serviciului. După 6 luni de lucru cu ei (asistentul medical, psihologul cel mai mult lucrează la început) avem lacrimi și întrebări de genul când mai vin la ei în casă. Noi niciodată nu promitem minuni, dar dăruim speranță și de succesul unui caz depinde foarte mult sprijinul familiei. Noi suntem cu ei câteva ore din zi, cei care rămân lângă beneficiari sunt membrii familiei și dacă ei cred în succes, atunci o va face și beneficiarul. Foarte minuțios se lucrează cu beneficiarii. Spre exemplu, cu cei care au suferit de un atac vascular cerebral (AVC), atunci vom ține cont că el are și tensiune înaltă și nu toate exercițiile de recuperare îi sunt indicate etc. ”.
Din 2013 și până acum au aproape 300 de cazuri unde au intervenit și dacă omul și-a revenit, poate să-și trăiască viața de dinainte și ele sunt fericite pentru el. Asta contează cel mai mult în munca lor.
