Ce s-ar fi întâmplat în Germania Estică dacă nu ar fi avut loc reunificarea din 1990?
Pentru a putea evalua corect costurile (mai ales semnificația lor), vom încerca să luăm în vedere și ipoteza în care cele două Germanii nu s-ar fi unit în 1990. Parlamentul est-german ar fi ales independența, ca în cazul R. Moldova (1991). Atunci trupele rusești de ocupație ar fi rămas o perioadă mult mai îndelungată pe teritoriul german, făcând imposibilă aderarea R. D. Germane la NATO. Cel mult, est-german ar fi putut spera la neutralitate.
În alt caz, când trupele rusești s-ar fi retras din fosta R.D.Germană, iar aceasta ar fi solicitat integrarea în NATO și Uniunea Europeană.
Aici trebuie să amintim, că Germania de Vest (R.F.G.) niciodată nu a recunoscut Germania de Est (R.D.G.), cum a procedat România în cazul R. Moldova. Ca urmare NATO nu se putea extinde ca un stat nerecunoscut de către vecinul din Vest (deosebit). Improbabila umbrelă NATO nu ar fi adus prea multă stabilitate și nu ar fi atras prea multe investiții în landurile estice.
Aderarea la UE ar fi venit mult mai târziu după anul 2000, cu durata unor restructurări dureroase, aidoma celorlalte state estice. Estul German ar fi fost părăsit de multe milioane de oameni, care ar fi mers să lucreze în Germania Federală.
Din punct de vedere politic, lucrurile oricând puteau să devieze, iar în fruntea statului putea să ajungă un guvern fost comunist, care să blocheze occidentalizarea (asemeni în R. Moldova) și să provoace o stagnare de lungă durată. Dacă nu s-ar fi produs reunificarea R,D.Germană ar fi fost astăzi o economie la nivel de performanță cu cele din Slovacia sau Ungaria, adică ar fi atins un indicator PIB/locuitor de aproximativ 33.000 USD, adică 60% fașă de cel din Germania de Est.
Unde se situează astăzi economia Germaniei?
Astăzi economia germană, care e a 5-a cea mai mare din lume, necătând la pandemie, este și a 5-a parte din economia UE și va deveni aproape un sfert, după plecarea britanicilor. Unul din șase cetățeni UE sunt germani, iar din 2019 nemții vor fi 18% din populația rămasă în Uniunea Europeană.
Germania este cu 1/6 mai performantă decât Franța și Marea Britanie și cu un sfert mai performantă decât Italia, având un PIB/locuitor de peste 48.000 USD, după metodologia PPP. Totodată Germania este al treilea cel mai mare exportator mondial (1.300 miliarde USD, 2018 și peste 38% din PIB-ul nominal). Este și a cincea, cea mai competitivă țară din lume, cu o valoare a indicelui de competitivitate globală de 5,5, fiind a doua cea mai complexă economie a lumii.
Care este situația economică în landurile estice, comparativ cu cele vestice?
Landurile estice se află astăzi, la aproximativ trei sferturi din nivelul mediu al celor vestice, în ce privește performanța economică.
E bine că există și critici din partea populației din landurile estice, care reproșează politicienilor ritmul scăzut al reducerii decalajelor dintre cele două părți ale Germaniei. Dacă privim nivelul real al raportului dintre performantele economice din anul 1990 ale Vestului și Estului era de fapt 3:1, economia în Vest era de 3 ori mai productivă decât în Est. Astăzi cu toate diferențele de calcul (pentru un stat fost socialist) a indicatorului PIB/locuitor în metodologia PPP, raportul dintre performanța economică dintre Vestul și Estul Germaniei s-a redus de la 3:1 la 4:3. Cu toate că România nu prezintă o economie asemănătoare cu cea a Germaniei de Vest, pentru R. Moldova șansele sunt foarte prielnice, ne-o demonstrează locurile de muncă pentru cetățenii moldoveni, finanțările europene, tineretul studios , acțiuni culturale etc.
În continuare vom face unele constatări referitoare la Reunificarea celor două părți ale Germaniei:
- Dacă Actul Unirii de la 03 octombrie 1990 este un experiment, finanțarea care a urmat în partea de Est a fost de mare folos, germanii devenind un popor omogen conduși de 12 ani de un politician, ca Angela Merkel de proveniența estică.
- Germania a instituit, practic un model, care să permită și altor națiuni aflate în situații similare să poată prevedea drumul pe care îl au de parcurs, să poată evalua costurile unui astfel de proces.
- În cazul Germaniei s-au lovit două sisteme diferite (occidental și socialist) cu o discrepanță foarte mare, care cerea timp pentru omogenizare.
- Spre deosebire de anii 90, Europa de astăzi, lumea în general, sunt mai „standartizat” organizate, cu indicatori comparabili (fără pandemie în calcul).
- Orice altă reunificare de astăzi, plecând de la modelul german, s-ar face cu mai multă eficiență, evitând erorile germane, grăbind procesul în cauză.
- Reunificarea Germaniei a fost un succes economic nu numai pentru poporul german, dar și pentru întreaga Comunitate Europeană.
România și R. Moldova, captive de un comunism colhoznic, nu au avut personalități politice de nivelul lui Konrad Adenauner, Willy Brandt, Helmut Kohl, care au pregătit și au realizat actul reîntregirii Germaniei. Ca popor, ne lipsește rigoarea și eficiența înaltă de auto-administrare publică de nivel european.
Ultimul sondaj arată circa 73% din populație din partea dreaptă a Prutului sunt pentru reunire și 37% în partea stângă a râului-frontieră. Cu părere de rău, partidele politice, declarate unioniste, nu reușesc să devină adevărate forțe centripete, din cauza liderilor slabi. În continuare ce facem: rămânem la modelul coreean sau găsim înțelepciune și purcedem la întruchiparea modelului german.
Sursa: Modele pentru reîntregirea R.Moldova cu România, prof. Petrișor Peiu
