Guvernarea de la Chișinău poate valorifica deschiderea rusească pe subiectul transnistrean pentru a reintegra țara în cât mai multe domenii. În orice caz, identificarea unei soluții politice a conflictului transnistrean trebuie amânată până când teritoriul constituțional nu atinge un nivel rezonabil de reformare și modernizare, precum și un nivel sporit de independență față de regiunea transnistreană…
Ceața din jurul relațiilor moldo-ruse începe să se disipeze, dar nu este exact clar în favoarea cui. Pe termen scurt, rezultatele anticipatelor din 2021 și preluarea puterii de către forțele pro-UE forțează Rusia să accepte realitățile locale moldovenești, determinate pe cale democratică. Negarea noilor circumstanțe politice din Moldova este contra-productivă pentru promovarea intereselor rusești de lungă durată. De aceea, stabilirea unui dialog și manifestarea unei poziții constructive apare drept opțiune cu cele mai mici costuri pentru autoritățile ruse. Revenirea la retorica dură sau la anumite forme de penalizare a guvernării de la Chișinău nu este deloc exclusă din arsenalul rusesc. Din contra, deschiderea dialogului bilateral ar putea descuraja acțiuni interpretate la Moscova drept neprietenoase (limba rusă, aderarea la sancțiunile occidentale etc.). Mai mult ca atât, partea rusă ar putea să accepte inclusiv reluarea negocierilor pe marginea conflictului transnistrean. În aceste caz, ar fi trebuit să fie readus în viață Memorandumul Kozak din anii 2000, care prevedea ca soluție politică posibilitate de veto al regiunii transnistrene în procesul decizional moldovenesc.
Vidul existent după alegerile prezidențiale moldovenești din noiembrie 2020, se umple treptat cu o agendă bilaterală practică. Totodată, Președinția pro-europeană pare să prefere argumentele raționale, în locul emoțiilor, care anterior au avut consecințe nefaste asupra relațiilor bilaterale (IPN, Decembrie 2020). Apelând la o viziune pragmatică, guvernarea moldovenească confruntă Rusia cu o perspectivă diferită de cea a extorcării și acomodării intereselor geopolitice rusești, cu care încă operează forțele pro-ruse, în frunte cu ex-președintele Igor Dodon. Chiar dacă Moscova putea să respingă oferta noii guvernări de la Chișinău, aceasta a ales opțiunea pozitivă. Acest lucru a fost confirmat de caracterul constructiv al discuțiilor moldo-ruse desfășurate la Chișinău, în timpul vizitei fulger întreprinsă de șeful adjunct al Kremlinului, Dmitry Kozak, responsabil de dosarul moldovenesc (Presedinte.md, August 2021). Deși vizita dată a luat prin surprindere politicul moldovenesc, aceasta a dovedit că partea rusă vrea să fie inițiatorul dialogului ca să dicteze tonul noii faze în relația moldo-rusă.
Vizita lui Kozak – semn de pragmatism și răbdare din partea Moscovei
Discuțiile de la Chișinău cu Dmitry Kozak nu ar fi fost posibile dacă Președintele Maia Sandu nu ar fi expediat o solicitare oficială pe numele liderului rus Vladimir Putin. De la victoria sa la prezidențiale, Maia Sandu a reiterat cu mai multe ocazii intenția de a restabili dialogul cu Moscova. La prima sa întrevedere în calitate de șef de țară, cu ambasadorul rus, Oleg Vasnețov, ea a punctat că dorește să dezvolte “relații bune” cu Rusia (Adevarul, Noiembrie 2020). Ulterior, în martie 2021, Președintele moldovean a transmis o scrisoare oficială către Putin și alți lideri de țară într-o tentativă de a securiza accesul la vaccinuri anti-COVID-19 (ProTV, Martie 2021). În cadrul unei alte întâlniri cu ambasadorul rus, Maia Sandu a reiterat același demers legat de vaccinul Sputnik V. Tot atunci, ea a dat de înțeles că sunt depuse eforturi pentru a ridica restricțiile comerciale impuse asupra exporturilor moldovenești (Important.md, Martie 2021). După vizita lui Kozak, intențiile declarative ale Maiei Sandu trebuie să prindă conturi în acțiuni concrete.
Într-o măsură considerabilă, pragmatismul demonstrat până acum de președinția moldovenească în raport cu Rusia a avut la bază motivația de a nu dăuna simpatiilor electorale în favoarea Partidului Acțiune și Solidaritatea (PAS). În vederea asigurării unui succes electoral pentru PAS la anticipate, Președintele Sandu a evitat capcana disputelor geopolitice, întinsă de către Socialiști și Igor Dodon (valori tradiționale, vaccinuri etc.). Din acest considerent, președinția a ales o abordare calmă și pragmatică față de utilizarea vaccinului Sputnik V (206,000 doze recepționate până în august 2021). În prima parte a anului curent, sondajele arătau că populația este în proporție de 31% în favoarea vaccinării cu Sputnik V față de 10% de preferințe pentru vaccinurile occidentale (IMAS, Martie 2021). Prin urmare, orice opoziție față de vaccinul rusesc ar fi putut avea costuri electorale pentru Maia Sandu și PAS la anticipate. În consecință, „diplomația vaccinului” aflată la dispoziția Rusiei (IPN, Aprilie 2021) și pe care contau Socialiștii, pentru a se confrunta cu PAS-ul pe criterii geopolitice la alegeri, nu a avut efectele electorale scontate. Transferul de imagine de la Președintele Sandu, votul diasporei, sprijinului politic substanțial oferit de actorii occidentali, dar și agenda electorală construită pe mesaje anti-corupție și pro-UE, i-au adus PAS-ului o majoritate absolută în noul parlament (63 din 101 de mandate).
Deși Rusia arată deschidere în prezent față de Moldova în vederea prevenirii situației ucrainene și georgiene (descrisă mai sus), răbdarea Moscovei față de demersurile critice ale părții moldovenești în raport cu interesele geopolitice rusești are limite. Deocamdată Rusia se abține de la reacții tăioase în adresa Moldovei, dar nemulțumirea sa va răbufni dacă de la gesturi diplomatice guvernarea moldovenească va decide să treacă la acțiuni. Ultima dată oficialul moldovean a făcut remarci legate de Rusia pe „Platforma Crimeii”, o inițiativă lansată de Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky cu scopul coordonării eforturilor pentru de-ocuparea peninsulei. Remarcile Maiei Sandu nu au atacat direct Rusia, dar au vizat-o în mod nemijlocit, fiind acuzată de “anexare ilegală” și comiterea unei “încălcării flagrante a dreptului internațional” (Presedinte.md, August 2021). Anterior, tot Președintele Sandu s-a alăturat la alte afirmații cu ton grav vizavi de Rusia în contextul lansării „Trio-ului Asociat” (IPN, Iulie 2021). Așadar, până când Moldova nu va întreprinde măsuri cu efecte politice și juridice asupra intereselor rusești, este foarte probabil că Rusia va manifesta răbdare pentru a nu submina obiectivele sale strategice.
Motivațiile Moscovei
Vizita lui Kozak și discuția constructivă cu responsabilii pentru politica externă de la Președinție și Guvern nu trebuie confundată cu o resemnare și acceptare a realităților moldovenești în totalitatea lor. Mai exact, Rusia reiese din faptul că simpatiile pro-ruse în Moldova sunt în declin. De la circa 600.000 de voturi obținute împreună de Comuniști și Socialiști în 2014, rezultatul celor două partide a ajuns la puțin sub 400.000 de voturi la anticipatele din 2021. Dacă se păstrează aceeași tendință, atunci la următoarele alegeri parlamentare voturile pentru forțele pro-ruse ar putea ajunge la 200.000-300.000.
În același timp, votanții cu viziuni pro-UE s-au consolidat în jurul unui singur partid și lider politic (PAS, Maia Sandu). Acest fapt exclude fragmentări și respectiv crize politice din cauza luptei pentru putere sau partajarea instituțiilor, care în perioada 2009-2019 slăbea unitatea și puterea de negociere a Chișinăului. Contrar instabilității din trecut, decidenții moldoveni sunt subordonați doar PAS-ului și au obiective politice identice atât acasă cât și în străinătate. De asemenea, aceștia sunt capabili să își sincronizeze acțiunile la nivel de președinție, guvern și parlament. În asemenea circumstanțe, cel puțin deocamdată, guvernarea din Moldova poate coordona pașii și funcționa cu precizia ceasului elvețian.
Scenariul moldovenesc pe care îl ia în calcul Rusia rezultă din tendințele electorale ce facilitează perpetuarea dominației forțelor pro-europene în continuare (IPN, Iulie 2021), cu condiția că PAS nu pică examenul guvernării. Sondajele recente au elucidat că preferințele pro-UE sunt de două ori mai mari (56.8%) decât aspirațiile de aderare la Uniunea Economică Euroasiatică – 27.9% (IPP, Iunie 2021). Totodată, ideea reunificării cu România capătă tot mai mult teren. Mai exact, circa 700.000 de moldoveni deja au obținut cetățenia română, iar sprijinul pentru reunificare oscilează între 30% și 50% (IMAS, Aprilie 2021). Reieșind din preferințele geopolitice ale populației moldovenești, precum și din faptul că puterea politică a forțelor pro-ruse este în descreștere, Rusia are nevoie de soluții care îi pot asigura o capacitate adecvată de exercitare a influenței, pe termen lung. Dacă guvernarea PAS nu va eșua, iar alte crize similare pandemiei COVID-19 nu vor izbucni, atunci Moldova poate dezvolta intoleranță față de forțele politice pro-ruse, precum în Ucraina și Georgia. În contextul ucrainean, forțele pro-ruse s-au transformat într-o opoziție stigmatizată și respectiv marginalizată începând cu agresiunea rusească declanșată în 2014. Iar partidele georgiene cu simpatii pro-rusește deschise nu sunt reprezentate în general în forul legislativ.
O modalitate prin care Rusia ar putea să rămână în ecuație pe termen lung este relansarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean. Dimitry Kozak deja a discutat despre distrugerea și retragerea armamentului rusesc din regiunea transnistreană, dar și soluționarea problemei datoriei pentru gazele rusești (care se ridică la 7 miliarde dolari), în timpul vizitei de la Chișinău. Acest lucru ar putea deveni un stimulent pentru avansarea proceselor de reintegrare sectorială și respectiv apropierea de soluția politică a conflictului. Este evident că Rusia va susține regiunea transnistreană, care va pleda minim pentru federalizare sau o soluție similară. Acest lucru i-ar conferi pârghii în procesele decizionale de la Chișinău, inclusiv dreptul de veto. Interesele oligarhice (grupul Sheriff și conducătorul acestuia Victor Gușan) care controlează regiunea transnistreană pot fi convinse să facă concesii politice, având în vedere că beneficiază din integrarea europeană, exportând de circa 4 ori mai mult în statele UE decât în Rusia. Pentru a evita situația din Ucraina și Georgia, unde influența rusească traversează o criză, Rusia ar putea să încerce să reînvie unele aspecte ale defunctului „Memorandum Kozak” ca să legalizeze apariția forțele politice separatiste în parlamentul moldovenesc. În acest fel, partidele pro-ruse aflate în declin vor putea crea coaliție comună cu reprezentanții aleși ai regiunii separatiste, care să dispună de dreptul de veto asupra politicii externe a Moldovei. Contrar calculelor rusești, guvernarea PAS nu va accepta derularea unui asemenea scenariu. Totodată, Rusia ar putea folosi bunăvoința sa pentru soluționarea conflictului transnistrean pentru a convinge Occidentul de oportunitatea de a rezolva un conflict separatist din vecinătatea estică a UE (IPN, August 2021). PAS nu va juca această carte, deoarece s-a opus mereu intențiilor de federalizare promovate de Socialiști. Acest lucru însă nu înseamnă că Moscova nu va face încercări în această direcție, deoarece conștientizează că vectorul european moldovenesc este în proces de solidificare, datorită PAS și susținătorilor săi în UE și Occident.
În loc de concluzii…
Guvernarea PAS trebuie să folosească dominația sa politică de acasă pentru a stabili un dialog eficace cu Moscova, mai ales acolo unde există o necesitate urgentă (prelungirea contractului pentru gazele naturale). Pragmatismul rusesc necesită însă o evaluare riguroasă pentru a preveni eventualele tentative ale factorilor ruși de a provoca crize curente sau ulterioare cu scopul de a pune în dificultate PAS-ul. Depersonalizarea relațiilor cu Moscova și folosirea platformelor internaționale constituie cele mai sigure mijloace pentru a avansa dialogul bilateral, cu costuri minime pentru imaginea guvernării.
Guvernarea de la Chișinău poate valorifica deschiderea rusească pe subiectul transnistrean pentru a reintegra țara în cât mai multe domenii. În orice caz, identificarea unei soluții politice a conflictului transnistrean trebuie amânată până când teritoriul constituțional nu atinge un nivel rezonabil de reformare și modernizare. Concomitent, trebuie sporit nivelul de independență față de regiunea transnistreană în domenii strategice prin intermediul dezvoltării infrastructurii terestre alternative cu Ucraina, punerea în funcțiune a interconectării energetice cu România și liberalizarea accesului la gazoductul moldovenesc pentru furnizorii non-ruși.
