Postul nașterii Domnului, care a început în 28 noiembrie, se va încheia pe 7 ianuarie – după liturghie. El vizează în primul rând curățarea de patimi, iar postul alimentar contribuie la aceasta. Postul este de asprime mijlocie – ca și Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, mai puțin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. După rânduiala străveche, în timpul acestui post, creștinii ajunează lunea, miercurea și vinerea, până la orele 15-16, când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn. Marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește, în afară de ultima săptămână premergătoare praznicului nașterii Domnului – care sunt zile stricte de post. „Copii de până la 7 ani nu fac păcate, de aceea nu sunt supuși postului, ei nu cunosc noțiunea de păcat”, a menționat pentru IPN preotul Vasile Garbuz, parohul bisericii Sfântul Apostol și Evanghelist Iona Teologul.
Dacă lunea, marțea sau joia cade serbarea vreunui sfânt, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn și vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri și vineri un sfânt cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin. Dezlegare la pește se dă de asemenea la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (4 decembrie), în orice zi ar cădea.
Postul Nașterii Domnului a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși spre serbarea nașterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creștinilor de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și cu nădejde a venirii lui Mesia – Izbăvitorul, „despre care cel mai convingător a scris prorocul Isaia, în capitolul 53”, a menționat preotul Vasile Garbuz.
Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV–V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”. Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Hrisoverghi), a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15/28 noiembrie. Totuși, nașterea Domnului era prăznuită și înainte de anul 313, când împăratul Constantin a oficializat prin edictul de la Milano Creștinismul ca religie de stat în Imperiul Roman.
Prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cele 10 porunci de la Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa și creștinii, postind 40 de zile, își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc să primească pe Mântuitorul lumii. „O legătură simbolică poate fi făcută și între cel 40 de ani în care poporul evreu a ieșit din robia Egiptului și a ajuns în țara făgăduinței”, a menționat preotul Vasile Garbuz.
În fiecare post Biserica Ortodoxă îndeamnă credincioșii la fapte bune și milostenie.
