Moldova are ca temei o „creație” subiectivă a unor dictatori (1939). Din start a fost sortită unui viitor vitregit. Lovită de războiul de la Nistru (1991-1992), au urmat mai multe crize: energetică, financiară, identitară. În cele din urmă, oligarhizarea și capturarea organelor de stat. Astăzi instituțiile statului sunt slabe, lipsite de viziune și voință de a demola sistemul vechi. Autoritățile de vârf (alese tot de noi) în cei de 30 de ani de la Independență au admis cu bună cunoștință, ca un singur stat – Rusia – să devină stăpână și managera surselor energetice (gaze, electricitate și combustibil). Să controleze aproape în corpore partidele politice și prin ele guvernele și majoritățile parlamentare. Nu în ultimul rând spațiul informațional și biserica. Situația de azi ne obligă să regândim viitorul țării, dar numai împreună cu Țara în familia europeană.
