1. Cauze și evenimente: Cel de-al doilea stat românesc R. Moldova se află permanent în febra evenimentelor: alegerile locale, recent Referendumul, alegerile prezidențiale, urmate de cele parlamentare… Regretabil e, că ele sunt marcate de lupta între Est și Vest, în final cu divizarea societății moldovenești. Dacă e să vorbim despre apariția acestui stat, trebuie să pornim de la așa-numitul Pact Ribentrop- Molotov din 23 august 1939, reprezentând o Germanie nazistă și o Rusie comunistă. Victime ale acestui pact ilegal din punct de vedere al dreptului internațional au fost Polonia, România, Finlanda și Țările Baltice, căzute la cheremul acestor dictaturi. În protocolul secret era stipulat interesul Rusiei Sovietice pentru Basarabia și Bucovina de Nord, teritorii din componența României. A urmat ultimatumul și intervenția militară a Armatei Roșii în teritoriile respective (28 iunie 1940). După ruperea brutală a teritoriului Basarabiei (la nord, Hotinul și la sud Reni-Ismail) de către tandemul Moscova-Kiev, la 2 august 1940 se proclamă la Moscova – formarea așa-numitei RSS Moldovenească (5 județe basarabene+5 raioane din stânga Nistrului) cu o suprafață de 33,843 kilometri pătrați. Din cei 32 de delegați, prezenți la ficțiunea politică din partea republicii, 7 erau moldoveni, majoritari din stânga Nistrului.
Revenind la cele actuale, R. Moldova și-a proclamat independența de fosta metropolă de jure la 27 august 1991, în temeiul formațiunii RSS Moldovenească. Însă de facto fără controlul asupra raioanelor din stânga Nistrului, din cauza amestecului brutal din partea Federației Ruse. Parlamentul R. Moldova la 29 iulie 1994, adoptă Constituția, paradoxul urmează, când la 24 decembrie 1994, apare pe harta republicii o unitate teritorială artificială – autonomia găgăuză, contrar art 1(1), „Republica Moldova este un stat unitar și indivizibil”. Astăzi se văd consecințele acestor derapaje cu intervenție, atât din exterior, cât și din interior asupra cursului strategic al R. Moldova. Mai mult, aceste entități au fost formalizate cu scopul de a nu permite R. Moldova de a reveni în spațiul ei românesc. „Cine uită trecutul, merită să i se repete”, scria Corneliu Coposu, lider PNL.
2. Constituția și integritatea teritorială. „Faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din estul republicii (după războiul declanșat, martie 1992 – iunie 1992), ci dimpotrivă și-a consolidat prezența militară în această parte, constituie o încălcare a prevederilor constituționale cu referire la independența, suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova…”. Mai mult, Moscova a înaintat așa-numitul „Plan Kozak” (2003), care prevedea federalizarea R. Moldova și staționarea trupelor militare timp de 22 de ani și nu numai. Atât art.1 (1) din Constituție… stat unitar și indivizibil (care nu poate fi divizat), se mai adaugă art.3 (1) Teritoriul R. Moldova este inalienabil (care nu poate fi înstrăinat). Ambele articole până în prezent sunt nerespectate. Interesant e, că coloana a 5-a (socialiștii, comuniștii etc.), liderii lor nu vorbesc despre aceste grave încălcări, dar se ocupă mai mult de falsuri în declarațiile lor. Instituțiile statului R. Moldova până la moment eșuează în combaterea acestor falsuri cu tentă manipulatorie asupra populației.
Deși a trecut timp de la ratificarea Tratatului între R. Moldova și Ucraina cu privire la frontiera de stat (2001), demarcarea frontierei între aceste state încă nu a fost realizată (una din cauze e și războiul asupra Ucrainei). Punctele sensibile au rămas la Dnevstrosk (nord), Palanca, Giurgiulești (sud) și sectorul transnistrean. Pacea pe continentul european va contribui la atenuarea sensibilității punctelor respective și nu numai. „A cunoaște adevărul și a nu spune tot adevărul, înseamnă a fi complice falsificărilor”, ne amintește Dimitrie Gusti, creatorul sociologiei românești.
3. Parlamentarismul și politicul moldovenesc. Grație eforturilor depuse de Biroul de organizare în frunte cu învățătorul V. Țanțu, la 21 noiembrie 1917, la Chișinău a fost inaugurat Sfatul Țării, primul organ legislativ suprem din istoria Basarabiei. Acest eveniment epocal ar putea fi comparat cu un adevărat miracol, pentru acest mult pătimit popor (ales în mod democratic). De la el urma să se constituie enumerarea legislaturilor, însă Primul Parlament al R. Moldova, 23.05.1991, nu a avut majoritate în privința datei respective. În final s-a determinat, ca Primul Parlament (1991-1993) să fie de Legislatura a XII-a, de la anul 1940, ca punct de pornire Sovietul Suprem al fostei RSS Moldovenești. Adică, Puterea Sovietică, ne-a adus parlamentarismul unui singur partid totalitar în esență.
Crizele interne ale primului legislativ al R. Moldova, cât și cele din exterior (războiul de la Nistru) au creat condițiile de autodizolvare la 12 octombrie 1993. În urma noilor alegeri din 24 februarie 1994 a fost ales un Parlament cu o majoritate agrariano-socialistă, în baza unui sistem proporțional a listelor de partid, spre deosebire de Primul Parlament, ales pe circumscripții uninominale. Anume Parlamentul agrarian introduce în Constituție art. 13 despre limba moldovenească, contrar Limbii Române, stipulată în Actul Declarației de Independență.
A urmat cea de-a 3-a rundă de alegeri parlamentare din 22 martie 1998, cu o majoritate a partidelor de orientare democratică. Se constituie o guvernare de coaliție (Convenția Democratică – Snegur; Moldova Democratică – Diacov și Forțele Democratice- Matei). Realizabil a fost doar reforma administrativ-teritorială a republicii (desființată ulterior de comuniști). Prin debaracarea guvernului Sturza s-a deturnat și inițierea cursului european al R. Moldova (9.11.1999). La 25 februarie 2001 au loc din nou alegeri parlamentare anticipate, în cadrul cărora comuniștii au promis fel de fel de asigurări de pe timpul Uniunii Sovietice. În consecință, 71 de mandate au revenit PCRM, 18 – Alianța „Dumitru Braghiș” și 11 mandate – Partidul Popular Creștin Democrat. Voronin a fost ales Președintele R. Moldova de către majoritatea comunistă, concentrând toată puterea în stat în mâinile sale. La alegerile din primăvara anului 2005 PCRM a obținut numai 56 de mandate, cu suportul creștin-democraților, Voronin este ales din nou președinte.
Legalitatea alegerilor din 5 aprilie 2009 au fost contestate de mai mulți concurenți electorali, ceea ce au generat proteste în masă, soldate cu evenimentele dramatice din 7 aprilie 2009, în urma cărora au fost devastate sediile Parlamentului și al Președinției. Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 au fost organizate după ce Parlamentul ales la 5 aprilie nu a reușit alegerea șefului statului. În parlament au obținut PCRM – 48 mandate, PLDM – 18, PL – 15, PDM – 13 și Alianța „Moldova Noastră”(de fapt, era a lui Urecheanu) – 7. La guvernare se constituie Alianța pentru integrare europeană 1 (la 08.08.2009). Activitatea acestui legislativ a durat un an și 4 luni, deoarece a fost dizolvat în urma încercărilor eșuate de a alege Președintele Republicii.
Va urma
