Sfârșit. Început aici.
Acum mergea mândră și se gândea: „Ce bine ar fi să-l întâlnesc pe Ion”. Și s-a întâlnit, dar nu cu Ion, ci cu tatăl lui Ion, nenea Fiodor. El o văzu și se bucură: „Vai de mine, Vasilina, tare de mult moșul nu te-a văzut. Ce mai faci? Arăți foarte bine, ai scăpat de copii, de nepoți și îți este mai ușor. Nu ți-i urât singură?”.
„Nu, nene Fiodor, nu are când să-mi fie urât, este de lucru pe acasă foarte mult, așa că mă iau cu lucrul”. Moșul chiar o privea atent pe fată și îi zise: „Ei hai, cele bune, Vasilina, ne mai vedem noi”. S-a dus acasă și l-a așteptat cu sufletul la gură pe Ion să vină de la lucru. Cum a venit, i-a și zis:
„Am văzut-o astăzi pe Vasilina, ce fată frumoasă e, harnică, gospodină, mai bună soție nici nu poate să-ți fie”. Ion rămase mirat, el niciodată nu s-a gândit la Vasilina ca la o soție. A căzut pe gânduri. Era obosit, dar toată noaptea s-a gândit la ea, își mai aducea aminte de unele momente din viața lor și a doua zi, fiindcă nu era la lucru, s-a dus la Vasilina.
Ea dusese vaca la cireadă și mergea liniștită spre casă. Când l-a văzut pe Ion, o trecură fiori, se fâsticise, se înroșise și nu știa unde să-și ferească privirea. Ion s-a gândit: „Ce fată frumoasă și eu caut pe boala, îmi trebuie mireasă din alt sat”. Ion o opri pe Vasilina, se salută și o întrebă: „Ce vrei să faci azi?”. „Lucrul care trebuie de făcut, pe lângă casă”. „Eu diseară pe la ora opt am să vin la tine, nu ești împotrivă?”. „Nu, eu am să aștept”.
Vasilina toată ziua zbura, dar nu lucra, a făcut curățenie generală, a tăiat un pui, a făcut mâncare, a frământat să facă plăcinte în foi. Mai aproape de ora opt, s-a spălat și se gândea cu ce să se îmbrace pe când va veni Ion.
A ales o rochie vișinie cu care îi stătea foarte bine, ziua a tras o fugă la frizerie și frizerița a frezat-o frumos. Seara s-a îmbrăcat, s-a privit în oglindă și a rămas satisfăcută. Ion a venit la ora opt, el tot s-a îmbrăcat frumos. Intrând în ogradă, dintr-o dată observă curățenia ideală, mirosul plăcut de bucate gustoase. Vasilina îl aștepta și se vedea că avea emoții. Ion o admiră, era atât de frumoasă. El s-a apropiat, a cuprins-o și a sărutat-o gingaș pe obraz, pe urmă a sărutat-o pe buze, ea mirosea a levănțică, Ion o săruta cu plăcere.
Au stat la masă, Vasilina adusese un ulcior cu vin alb, Ion o privea și avea impresia că o vede prima dată. Dar de fapt el acum o vedea mai bine și mai de aproape pe Vasilina. Îi mângâia cu privirea buzele frumoase, ochii negri cu gene lungi, părul frumos aranjat și s-a gândit: fata aceasta îmi va fi soție, o soție pe care o voi iubi și mă va iubi cu adevărat.
S-a uitat la ceas și îi zise: „Hai să strângem de pe masă, că mâine trebuie să fiu la lucru”. Vasilina a strâns de pe masă și a vrut să-l petreacă, dar Ion îi zise: „Nu suntem de șaisprezece ani, nu retrăi, vom fi împreună”. Se apropie de Vasilina, o luă în brațe și o duse în dormitor. Au petrecut o seară de vis. Ion se miră că ea nu avusese cu nimeni relații, el așa ceva a întâlnit prima dată. El s-a mutat cu traiul la Vasilina, nenea Fiodor venea în toată ziua și sta la masă la dânșii. Dacă Fiodor nu venea, Vasilina se ducea și îl chema să vină la masă. Era o familie unită, prietenoasă. Peste vreo două luni Vasilina simți că ceva nu e în regulă cu dânsa. S-a dus și i-a spus mătușii Irina, aceea îi zise bucuroasă: „Ești însărcinată, Vasilina. Hai cu mine chiar acum la casa sănătății, Natașa o să te controleze și precis o să-ți spună”.
Natașa a controlat-o pe Vasilina și îi spuse: „Ești de aldămaș, mămică, vei avea un bebeluș”.
Vasilinei nu-i venea a crede, doar Ion trăise cu Veronica zece ani și nu a avut copii, dar acum ea din a doua lună este însărcinată. Seara, după ce au stat la masă, Vasilina îi spuse: „Ion , noi o să avem un bebeluș, eu am fost astăzi și m-am controlat”. Ion a rămas șocat: „Cum noi o să avem un copilaș? Veronica veșnic a spus că eu îs vinovat că nu avem copii”. Ion o ridică în brațe și se învârtea cu ea prin casă. Era nespus de fericit.
Când împlinise Vasilina șase luni de sarcină, s-a întâlnit la magazin cu Veronica. Ea mai venea prin sat în nădejdea că se va împăca cu Ion ori un amant și-a aminti de dânsa, dar nu trebuia nimănui, totul era în zădar. Văzând-o pe Vasilina însărcinată, muri de ciudă și întrebă: „Da cu cine ai îmblat de ești însărcinată?”. Vasilina, mândră, răspunse: „Desigur, cu soțul meu, Ion”. „Nu ai de unde să fii tu însărcinată de la Ion, el nu poate avea copii!” Vasilina răspunse: „Ba poate avea, tu nu poți avea copii, cu câți bărbați ai petrecut, de ce nu ai avut copii?”. Poate că avea să fie sfadă mai mare, dar a intrat socrul Vasilinei, Fiodor, în magazin și imediat cearta s-a terminat.
În a noua lună Vasilina mergea greu, era prea mare. Într-o zi venise mătușa pe la dânsa și îi zise: „Vaselină, precis o să ai doi copilași”. Ea s-a bucurat și a zis: „De aș naște mai repede că n-am răbdare să-i văd”.
Când împlinise nouă luni de sarcină, Vasilina o sună pe mătușa Irina și ambele au plecat la maternitate. Ion era la lucru, medicii erau îngrijorați, doar Vasilina împlinise de acum patruzeci și unu de ani și era prima naștere, dar totul a decurs cu bine, principalul erau doi bebeluși, o fetiță și un băiețel, ambii sănătoși. Medicii presupuneau că sunt doi bebeluși, dar nu erau siguri. Aflând că Vasilina e la maternitate, Ion a ținut-o tot o fugă până la spital. Când i-au spus medicii că are o fetiță și un băiețel, a început să plângă. A intrat în salon, a căzut în genunchi la patul Vasilinei, îi săruta mâinile muncite și o dezmierda cu cele mai frumoase cuvinte. Se uitau surorile medicale și plângeau și ele, zicând: „A meritat biata fată așa o iubire și o stimă, tare a mai muncit în viața ei”.
La sfârșitul săptămânii Vasilinei i-au dat drumul acasă, aici o aștepta o mare surpriză. Surorile, sub povața mătușii Irina, au venit la Vasilina, au făcut curățenie, au gătit bucate, au pregătit camera copilașilor și o așteptau cu cadouri. Ion procurase un cărucior pentru doi bebeluși și l-a umplut cu flori. Văzând toate acestea, Vasilina începu să plângă de bucurie, plângea și mătușa Irina și zise „Dumnezeu poartă de grijă la toată lumea, iată și tu, Vasilina, ai meritat pe deplin să fii fericită și iubită”.
