Cu câțiva ani în urmă, cele 5 licee din orașul Ungheni aderau la un proiect național inițiat de o companie de telecomunicații. Părinții, profesorii și elevii urmau să devină parte componentă a comunități virtuale liceu.md.
Cu alte cuvinte, fiecare instituție trebuia să dețină un registru electronic, unde dirigintele urma să înregistreze notele primite, media semestrială și anuală, dar și frecvența la ore a fiecărui copil. În așa fel, părintele, chiar și cel plecat peste hotare, accesând această pagină în internet, putea urmări reușita copilului său.
Inițiativa care avea ca scop stimularea spiritului competitiv și care trebuia să îi disciplineze pe unii elevi, dar și să faciliteze accesul liber al părinților în orice timp la reușita copilului lor, se pare că a rămas doar pe hârtie. Accesând pagina electronică menționată, găsim acum doar lista liceelor din municipiul Chișinău, nici pomină de liceele din orașul Ungheni. Andrei Butnaru, reprezentantul companiei StarNet, filiala Ungheni, spune că lucrul a început bine: fiecare liceu avea o persoană responsabilă, s-a purces la colectarea bazei de date, fiecare copil deținea un cod personalizat, cu ajutorul căruia părintele putea să se înregistreze și să deschidă registrul electronic. Însă foarte puțini diriginți au început, de fapt, să facă cel mai important lucru: să introducă notele în registru. Motivul? E cel mai simplu – persoanele respective nu erau motivate financiar.
Iurie Țurcanu, directorul liceului „Aleksandr Pușkin”, își amintește că responsabil de corectitudinea completării registrului electronic era profesorul de informatică. „S-a încheiat proiectul, s-a uitat și despre registrul electronic. Nu cred că era un element atât de esențial, căci fiecare diriginte interacționează cu părinții. Dacă dânșii sunt plecați peste hotare, atunci se ia legătura cu rudele sau tutorele copilului”, este opinia directorului. Iulia Pancu, șefa Direcției Educație Ungheni, spune că au fost și unele riscuri, și anume protecția datelor cu caracter personal. De fapt, fiecare părinte putea să vadă doar reușita copilului său. Dânsa susține că a fost un început bun, dar și o muncă care necesita mult timp și efort. Același proiect a fost lansat cu câteva luni înainte și în orașul Chișinău. Doar că aici profesorii au fost remunerați din fondurile liceelor implicate în proiect. La Ungheni, nu a fost posibil așa ceva, dar nici compania de telecomunicații nu și-a putut asuma o astfel de investiție. Continuitate proiectului trebuia să ofere fiecare liceu în parte.
