Centrul Comunitar „Casa pentru toți” din municipiul Ungheni a fost locul unde de-a lungul anilor veneau copiii cu nevoi speciale pentru a se instrui și a beneficia de servicii comunitare.
Urmare a unei decizii la nivel local în continuare instituția are menirea de a găzdui copiii cu dizabilități din raion cu vârsta cuprinsă între 3-18 ani. În prezent instituția este frecventată de 79 de beneficiari de acest gen, inclusiv și copii de la sat. Cei 12 tineri cu nevoi speciale din oraș care frecventau anterior instituția, dintre care unii au atins vârsta majoratului, au fost trimiși acasă, iar părinților acestora le-a fost atribuit statut de asistent personal.
Din acest considerent părinții acestora, dar și fosta directoare a centrului respectiv, Maria Calchei, au menționat că acest lucru ar fi o discriminare. ”Deschiderea Centrului Comunitar, dar și a Centrului pentru reintegrarea tinerilor cu dizabilități a fost posibilă datorită implementării unui șir de proiecte de susținere și integrare a acestor tineri în societate. Dar atunci când după atâția ani de muncă totul să fie redus la zero, chiar nu este bine”, menționează ex-directoarea centrului.
Despre acest lucru vorbesc cu mult regret și unii părinți:, ”Atunci când s-a hotărât acest lucru, noi, părinții am asistat la acea comisie decisivă, unde membrii ei ne-au asigurat că tot ce se face, se face pentru binele copiilor noștri. Am crezut că va prevala bunul simț și nu vor permite ca pe acești copii să-i ținem închiși în casă. Nu știu ce să cred, e strigător la cer”, se lamentează una dintre mame, Angela Butnaru.
Cu anumite argumente vizavi de această situație s-a expus Livia Cațer, actuala directoare a centrului: ”Instituția activează, nu este nicio abatere de la regimul care a fost până acum, aici vin copii în cărucioare, copii imobilizați, activitățile se desfășoară, dar nu putem ține la un loc un tânăr de 30 de ani și un copil de 3 ani”.
Fosta directoare a centrului, Maria Calchei, spune, că situația celor 12 copii ar fi una neclară, întrucât nu a văzut un document ce ar stipula care este soarta de mai departe a lor: ”Mie, ca membră a acestei comisii, nu mi s-a prezentat vreun document. Atunci s-a discutat ca întru-un proces-verbal să fie indicat unde va merge fiecare copil în parte în continuare, lucru care nu a avut loc”.
Potrivit Liviei Cațer, această reformare a fost realizată reieșind din considerente de vârstă. Întrucât integrarea copiilor cu nevoi speciale la centrul dat se permite doar până la vârsta majoratului, o parte din cei 12 copii au depăși-o și nu se încadrează aici.
Cu un nou contraargument a venit Maria Calchei, menționând că, activând timp de 45 de ani în acest domeniu, a încercat să facă o delimitare în lucrul organizatoric pe acest domeniu: ”Pentru ca acești copii să activeze conform vârstei a fost propusă ideea ca cei mici să frecventeze o grădiniță incluzivă, care urma să fie pusă pe picior de activitate în rezultatul implementării unui proiect special în acest sens, iar centrul respectiv să fie destinat pentru reintegrarea tinerilor cu dizabilități”.
Potrivit altor specialiști, care au activat ani buni la Centrul Comunitar ”Casa pentru toți” și Centrul de reintegrare a tinerilor, aceștia menționează că comasarea acestor două centre ar avea la bază slaba frecvență a tinerilor la centrul destinat lor: „Capacitatea centrului era de 30 de tineri, dar de fapt frecventau doar 8-12, motiv din care cred că s-a comasat”, a ținut să constate Tatiana Grăchilă, specialistă în cadrul centrului.
Așa sau altfel, părinții celor 12 tineri, rămași în afara integrării sociale, doar cu statutul de asistent personal pentru copilul său, se revoltă în continuare că nu au un centru al lor. Cei 2000 de lei primiți de la stat pentru îngrijirea acestora, spun ei, mai puțin i-ar avantaja. Demisia Mariei Calchei din funcția de președinte al asociației obștești ”Sprijin și Speranță” i-a cam pus în dificultate pe părinții acestor tineri cu nevoi speciale, menționând că problema lor nu ar mai putea fi auzită de nimeni în continuare. Angela Budeanu, mama unui tânăr cu nevoi speciale, susține următoarele: ”Ne-au promis că copiii noștri ar avea dreptul să frecventeze o instituție ce se află în incinta Centrului Medicilor de Familie din Ungheni, dar nu am fost invitați de nimeni până acum. În continuare va fi cred că de datoria noastră ca părinți să ne organizăm, să ne cerem drepturile de la autorități, să ne rezolvăm singuri problemele”, a specificat dânsa.
