Luna august este perioada când cetățenii plecați peste hotare se întorc acasă. Tatiana, o locuitoare a municipiului Ungheni, și Ana, locuitoare a satului Semeni, trăiesc și muncesc de ani buni împreună cu familiile în Franța. Le-am solicitat un interviu pentru a face o retrospectivă a parcursului ce l-au avut de la plecare și până în prezent.
M. Zazuleac: Care a fost cauza plecării peste hotare?
Tatiana: Am decis așa pentru a avea un trai mai bun, un loc de muncă mai motivant, căci la noi cu 9 ani în urmă, chiar dacă locuri de muncă se mai găseau, salariile nici pe departe nu ne ajungeau, nici pentru trai, dar nici pentru alte necesități pe care le are o familie tânără. Nu regretăm că am plecat, chiar dacă la început ne-a fost greu. Eu sunt casnică, cresc și îngrijesc 3 copii și sunt susținută de statul francez. Soțul lucrează în construcție și reușim să ne întreținem.
M. Zazuleac: Ați găsit acea bunăstare pe care ați căutat-o?
Tatiana: Evident, aici nivelul de trai e mai bun, copiii frecventează școala, grădinița, este o țară cu grijă față de cetățeni, suntem cumva liniștiți și protejați.
M. Zazuleac: Pe viitor aveți de gând de a vă întoarce acasă sau să vă stabiliți cu traiul în Franța?
Tatiana: La moment nu avem asemenea gânduri, dar cu cât venim acasă, vedem și la noi careva schimbări, ceva se construiește, ceva parcă se întrezărește, dar până ce: „Nu dăm pasărea din mână, pe cea din pom”.
M. Zazuleac: Vreau s-o întreb și pe Ana, de ce ați luat calea străinătății?
Ana: Suntem plecați din anul 2009 cu soțul și primul copil. În Franța s-au născut încă 2 copii în familia noastră. Locuim în regiunea pariziană. Inițial soțul a lucrat ca și constructor, iar mai apoi și-a creat o întreprindere în acest domeniu. Eu lucrez în calitate de asistent matern de acasă, adică cum se mai spune „Creșă la mine acasă” și „Creșă la domiciliu”. Am făcut studii în acest domeniu, sunt cu acte în regulă, am autorizație pentru a presta asemenea serviciu. Primesc copii de la 1-3 ani și lucrez cu 3-4 copii concomitent. Fac această activitate deja de 4 ani.
M. Zazuleac: Cum este sistemul educațional din Franța spre deosebire de cel de la noi?
Ana: E diferit, dar sunt părți pozitive aici, sunt părți pozitive acolo. Ceea ce pe mine m-a impresionat că acolo nu se face diferența între copii, toți copiii sunt apreciați, iar scopul profesorului este ca fiecare din ei să însușească materialul care este propus de profesor.
M. Zazuleac: Cu ce suport didactic lucrați cu ei?
Ana: Avem literatură specială, jocuri corespunzătoare vârstei. Dacă unii copii, atât de vârstă preșcolară, cât și din clasele mai mari care întâmpină dificultăți li se oferă foarte multă susținere, atât logistică, cât și materială. Sunt foarte multe asociații care îngrijesc ca nici un copil să nu fie neglijat. Sunt foarte mult susținuți și încurajați ca pe viitor fiecare copil să capete o profesie.
M. Zazuleac: Te ocupi doar de educația copiilor din Franța sau și din alte țări?
Tatiana: În cazul meu, mă ocup în special de educația copiilor din familiile francezilor, dar am avut solicitări și din partea moldovenilor. Atunci când am locuri libere îi primesc pe toți.
M. Zazuleac: În țara noastră, nu fiecare părinte are posibilitatea de a-și da copii să fie instruiți în instituții private. Cum se face acest lucru în Franța?
Ana: Aici părinții sunt foarte mult susținuți de stat, în dependență de starea financiară a fiecărei familii. Elevii spre exemplu, învață de la ora 8-30 până la ora 16-00. Unii din ei i-au masa la cantină, alții mănâncă acasă, apoi revin la lecții. Sunt alimentați în dependență de venitul familiei, cei mai înstăriți plătesc mai mult, iar cei cu un venit mai modest achită mai puțin, este un fel de solidaritate și echitate în această țară. La fel se procedează și în grădinițe, jumătate plătește statul și jumătate părinții.
M. Zazuleac: Care este atitudinea omului față de om acolo, cetățenii nu sunt discriminați?
Ana: Nu, nu este discriminare, se conviețuiește în armonie. Acolo chiar dacă nu ai o profesie bună, oricum poți să trăiești o viață decentă. Îți permiți să mergi în vacanță la odihnă, să cumperi o casă, un apartament, o mașină, fie și în credit. Este o siguranță, o stabilitate. La ei totul e echilibrat, oamenii mai bogați se descurcă pe cont propriu, iar cei săraci primesc foarte multe ajutoare de la stat și din partea sectorului neguvernamental.
M. Zazuleac: Același lucru aș vrea să te întreb și pe tine, ce impresie îți lasă țara noastră, localitatea în care te-ai născut, atunci când reveniți acasă?
Ana: Îmi place mult locul unde m-am născut, satul Semeni, unde cu mult dor și drag ne așteaptă părinții. Se văd schimbări multe în orașul Ungheni, mult s-a renovat, mult s-a construit. Ce ține de revenire acasă, ce să zic, ne-am întoarce, dar până una alta, mai rămânem acolo pentru viitorul copiilor noștri.
