Mihail Kogâlniceanu este fiu de basarabeni de pe Kogâlnic, născut la 6 septembrie 1817. Om politic, democrat, istoric, scriitor, ziarist și iscusit orator român. Și-a făcut studiile în Franța și Germania (Berlin). A fost profesor de istorie națională la Academia Mihăileană din Iași și membru al Academiei Române, prim-ministru în Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României (1863-1865). La 09 mai 1877, proclamă în Parlament Actul de Independență al României.
— Kogâlniceanu, în literatura istorică a României, și Alecsandri, în literatura noastră poporană, joacă până la un punct rolul lui Columb în privință geografică. (B.P. Hasdeu)
— Cea mai mare inovație a lui este introducerea poporului între factorii care scriu istoria; dă un rol capital masei în istorie – țărănimii… (R. Dragnea)
— Pe firul activității sale parlamentare poate fi reconstituit procesul formării și consultării statului român modern. (Dan Berindei)
— Mihai Kogâlniceanu a fost una dintre acele naturi alese ce greu încap câteva alăturea în veac; pentru care timpul care l-a trăit a fost prea scurt și spațiul în care i-a fost învoit să se miște, prea neîncăpător spre a dezvolta uriașa putere a concepțiunilor și năzuințelor lui. (A.D. Xenopol)
— …Ideile naționale pe care s-a întemeiat România sunt ideile lui M. Kogâlniceanu de la 1840 până la 1859. Ele s-au răspândit și au alcătuit crezul unei generații întregi. (I. Negoițescu)
— Caracterul profund popular al activității sale în toate domeniile, înalta sa conștiință patriotică și talentul său multilateral au făcut din Kogâlniceanu un factor puternic în viața culturală și social-politică… (Dan Simionescu)
— Demnitatea lui Kogâlniceanu era dublată de o modestie exemplară. Când este vorba de Unire, căreia el i-a jertfit poate cel mai mult timp și cea mai mare parte din muncă, Kogâlniceanu este primul care reprimă orice ispită de a vedea în acel act istoric altceva decât rezultatul firesc al mișcării maselor. (Geo Șerban)
— Când mânuiește condeiul, ca și cum vorbește, Kogâlniceanu este orator, adică face raționamente limpezi și bine susținute, le exprimă în propozițiuni bine alcătuite și simetric întocmite, clădește un întreg edificiu de judecăți… (Anghel Dumitrescu)
— Scrierile lui M. Kogâlniceanu, de orice categorie ar fi ele, posedă un puternic caracter de actualitate și de tendință, în bunul sens al cuvântului, ceea ce le plasează pe linia premergătoare literaturii progresiste actuale. (Al.I. Ștefănescu)
— Avea o mare sete de libertate și de viață pentru care pleda cu fel de fel de argumente și alibiuri… (Al. Tudorică)
— Kogâlniceanu este…un om genial, cel mai mare conducător politic pe care l-au avut românii în epoca modernă. (N. Iorga)
— Dacă opera lui întreagă ar fi fost înfăptuită în direcția primelor studii am fi avut în Kogâlniceanu, desigur, pe unul din marii istorici ai secolului…(Alexandru Zub)
— Kogâlniceanu combate pe boierii reacționari care cereau alungarea domnitorului și aducerea unui principe străin în scopul apărării privilegiilor lor. (V. Rață)
— În timpul marilor lupte pentru Unire, Kogâlniceanu a scos la lumină cel mai de frunte ziar politic ce a existat în Moldova întitulat „Steaua Dunării”, care a dat mișcării unioniste un puternic și decisiv impuls. (Nicolae Gane)
— Proza lui M. Kogâlniceanu e cu atât mai valoroasă cu cât e mai veche, dând un tablou de epocă plin de detalii...(G. Calinescu)
— Dar, oricât de măreț a fost scopul urmărit… prin publicarea cronicilor, Kogâlniceanu n-a putut da ediții critice. Nici n-avea cui să se adreseze, atunci, asemenea lucrări. (Gabriel Ștrempel)
— Cu suflet minunat înzestrat, căutând să-și însușească încă din anii cei mai tineri, cât mai mult din cultura vremii, și înțelegând din cunoașteri adânci, care era și pentru noi drumul regenerării, îl întâlnim statornic unde gânduri noi așteptau împlinirea lor. (Ovid Densusianu)
— Importanța lui Kogâlniceanu rezidă și din faptul că dânsul nu a fost doar istoric sau literat, ci a devenit el însuși un mare făuritor de istorie și literatură. (Dumitru Pasat)
— Alături de Nicolae Bălcescu, Mihail Kogâlniceanu a fost, indubitabil, unul dintre ctitorii istoriografiei românești moderne. (Sergiu Roșca)
La 20 iunie 2022, se vor împlini 131 de ani de la moartea unuia din cei mai mari basarabeni pe care i-a avut România. De fapt, România, ca stat, există și datorită acestui bărbat cu numele Mihail Kogâlniceanu, acoperit cu aura românească.
