Da, noi trăim într-o viteză nebună, noi avem sarcini care sunt primordiale de la prima și până la ultima, noi avem în creierul nostru o tornadă de gânduri, care nu te lasă să dormi noaptea. Însă nu trebuie să pierdem din vedere acel ceva care ne-ar menține pe linia de plutire. E vorba de recunoștință, care e instrumentul pentru un mod de a simți și a trăi echilibrat. Când ultima oară ați fost recunoscători pentru că, pur și simplu, vă treziți dimineața, că puteți merge, că puteți vedea, că puteți simți etc.? Demultișor, nu? Noi mai degrabă ne centrăm atenția pe critică, invidie. Din fericire, recunoștința se poate de învățat. În fiecare zi privește în oglindă și spune: „Sunt recunoscător pentru…”.
