Partidele politice reprezintă o realitate incontestabilă a vieții politice moderne. Dacă ar fi să facem o istorie a partidelor politice putem spune că forme incipiente au existat încă din antichitate, însă partidele apar în sec. XVIII-XIX. Procesul apariției și dezvoltării partidelor politice trebuie privit în strânsă legătură cu apariția parlamentarismului. Scopul lor este crearea și consolidarea unui regim democratic în societate.
În R. Moldova, Parlamentul a adoptat Legea 718-XII din 17 septembrie 1991 „Cu privire la partidele politice și alte organizații social politice”. În cei 30 de ani de independență au fost înregistrate peste 100 de partide politice și organizații social-politice, în prezent numărul lor este de 62, dintre care 22 sunt înregistrate în cursa electorală de la 11 iulie 2021.
Partidele politice din R. Moldova s-au confruntat la ultimele alegeri ordinare (2019) din nou cu valul celor care au solicitat „o altfel de politică”, „alți politicieni”, „alt sistem”…Suflul nou a venit în rezultatul alegerilor din 24 februarie 2019, prin întruchiparea Blocului ACUM, dar cu părere de rău, numai cu 26 de mandate. Partidele politice PAS și DA, forțate de împrejurări au creat o coaliție de guvernare cu PSRM (partid de sistem). Dar, ulterior acest partid făcând coaliție cu alt partid de sistem – Partidul Democrat, au deturnat guvernul condus de Maia Sandu. Cauza a fost deranjarea sistemului corupt și a intereselor celor, care le-au creat în R. Moldova. Realitatea noastră este de așa natură, că nu poate ridica un partid complet nou, cu mult deasupra celorlalte partide care s-au succedat de-a lungul anilor la guvernare. În pofida intensității dezbaterilor televizate, dar și a contactului cu oamenii zi de zi din respectiva campanie electorală, societatea nu poate profila politicianul ideal. M-am convins că societatea moldovenească nici nu dorește un astfel de politician la moment. Ca rezultat forțele sistemului, se mai folosesc de mentalitatea celor care nu vor să gândească lucid. Masa critică a societății este în minoritate, ponderea ei este peste hotarele republicii.
În continuare, totuși voi identifica cinci caracteristici principale în funcție de care putem realiza omul politic dorit în viitor: nivelul studiilor, vârsta, capitalul social, averea și aspectul fizic/personalitatea.
În momentul în care cineva este numit pe o funcție publică, oamenii din jur îi analizează CV-ul. Observăm acest lucru îndeosebi atunci când se formează guvernul. Dezbaterea se axează pe studii interne versus studii în străinătate (exemple cu diplome de la Harvard, dar și cu diplome de clase negăsite) etc.
Teoretic, omul politic perfect ar fi așa: un CV foarte încărcat, completat cu multe diplome dobândite atât în republică, cât și din străinătate, capabil să ia decizii (nu de la partid) profesionale.
Vârsta optimă pentru a deveni politician în general nu există. În Constituție există multe praguri pentru a putea deține unele demnități publice, în temei la alegerea președintelui, deputaților. Opinia publică, oscilează tot timpul între e prea tânăr versus expirat (exemple membrii tineri de la PAS și V. Voronin peste 80 de ani). Șansa tinerilor este de a se debarasa de metehnele implantate de către comunism. Cei botezați de comunism, nu mai au ce căuta în politică.
Teoretic, omul politic perfect, din punct de vedere al vârstei ar putea arăta în felul următor: vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani, este suficient de matur, a acumulat experiență, dar nu a trăit perioada de formare intelectuală în comunism.
În politică, capitalul social este foarte important. Timpul de reacție este foarte scurt, trebuie să fie conectat la persoane din toate sectoarele sociale. Nu se poate să fie conectat la interesele unui grup, cum se întâmplă în R. Moldova.
Teoretic, omul politic perfect, din punct de vedere al capitalului social ar fi așa: să se afișeze cu oameni importanți, să demonstreze că face parte din rețele mari, rețele compuse din oameni foarte corecți, cu o cultură și imagine publică foarte bună.
După CV, declarația de avere este al doilea document care apare în presă, dacă obții o funcție publică. Din păcate, acei care nu arată sincer averile care le dețin, imediat apare suspiciunea de furt (în primul rând de la stat). Mai persistă încă și expresia: „cei care au fost sunt deja satisfăcuți, cei care vor veni mai lacomi vor fi”. Instituțiile statutului, nu preferă peste tot transparență.
Teoretic, omul politic perfect, din punct de vedere al averii ar fi, ca model Angela Merkel. Să nu fie atras de capitalul financiar, de asemenea să nu-și permită obiecte din categoria „de lux”.
Ceea ce se referă la personalitate, la noi oamenii în primul din rândurile politicienilor sunt obișnuiți să atace persoane în loc să se orienteze către ceea ce face persoana. Cum este în cazul Președintelui Maia Sandu, nu se scot în vileag acțiunile, ci fel de fel de insinuări: ambițioasă, orgolioasă, dictator… Cultul personalității a mai rămas în memoria alegătorului dintre Prut și Nistru.
Teoretic, omul politic perfect al aspectului fizic și al personalității, ar arăta cam așa: nici prea înalt, nici prea scund, nici prea slab, nici prea gras, nici prea energic, nici prea moale, nici prea vorbăreț, nici prea tăcut, carismatic și afectuos.
Cu siguranță putem identifica mulți alți parametri în funcție se poate realiza omul politic nou, care să poată obține în final 99% din totalul voturilor exprimate. Însă oamenii sunt foarte diferiți, iar cei care îi reprezintă e normal să fie la fel de diferiți.
Dezamăgirile e parcursul celor 30 de ani de independență a R. Moldova a făcut electoratul moldovenesc neîncrezător și dezorientat în alegerea partidelor și liderilor pentru viitor. Mai repede ei cad în capcane pe termen scurt ce țin de ordin material și alte poziții sociale. Oamenii noi, aproape de ideal vor fi viitorul acestui ținut, numai împreună cu Țara.
