Belarușii detestă războiul din Ucraina. Generalii lor, nu Marea majoritate a cetățenilor belaruși, puțin peste 85%, se opun participării armatei în războiul ruso-ucrainean, și doar 8,2% din populația belarusă încuviințează intrarea Belarusului în război de partea Rusiei. În același timp, 41,2% dintre belarusi susțin dislocarea trupelor ruse pe teritoriul Belarusului. În același timp, puțin mai mult de jumătate dintre respondenți, 51,4%, nu aprobă acțiunile Rusiei în acest război. Dar sunt destul de mulți cei care aprobă ceea ce face armata rusă: 39,7%. Ceva mai puțini belaruși – 37,7% – aprobă modul în care Ucraina rezistă agresiunii Federației Ruse. Despre aceasta vorbește studiul sociologic prezentat de doctorul în științe sociologice Andrei Vardomatsky. Totodată, generalul-maior Ruslan Kosîghin, șeful adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate din Belarus, a amenințat să atace Polonia: „În cazul unui conflict, infrastructura militară din teritoriul Poloniei devine o ținta principală: centrele de luare a deciziilor, elemente ale sistemului de control, puncte de desfășurare permanentă a forțelor armate naționale, arsenale și baze, precum și instalații critice ale economiei și ale infrastructurii de transport.<…> După cum a spus de mai multe ori șeful statului, răspunsul va fi instantaneu. Ei sunt cei care vor fi loviți, dacă vor încerca să vorbească cu statul nostru de pe poziție de forță”.
Rusia mai are încă peste 2.000 de rachete vechi, suficiente pentru câteva luni de bombardare a teritoriului ucrainean, scrie Forbes. În total, Federația Rusă dispunea la începutul războiului, de aproape 7.000 de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune (până la 5.500 km). Din moment ce Moscova nu s-a așteptat la un război de lungă durată, a folosit activ rachete de precizie și, cel mai probabil, stocurile acum sunt reduse. Prin urmare, acum Federația Rusă folosește arme vechi și a căror precizie scăzută produce consecințe îngrozitoare.
Johnson pleacă. Marea Britanie e de nezdruncinat
Boris Johnson și-a anunțat oficial demisia din funcțiile de prim-ministru britanic și lider al Partidului Conservator. El va continua să acționeze ca șef al partidului și al guvernului până în octombrie când partidul va alege un nou lider, care va prelua și executivul. Procesul de alegere a unui nou șef al partidului ar trebui să înceapă în curând. Johnson a promis că guvernul britanic va sprijini Ucraina după demisia sa „atât timp cât va fi nevoie”.
Președintele ucrainean Volodymir Zelensky, într-un comentariu pentru CNN, și-a exprimat convingerea că politica Marii Britanii față de Ucraina nu se va schimba după demisia lui Johnson. Președintele l-a numit pe Johnson „adevărat prieten al Ucrainei” și a spus că așteaptă cu nerăbdare o conversație personală cu el.
Jurnalistul Con Coughlin de la The Telegraph subliniază că în ciuda abordării dubioase a lui Johnson a scandalurilor în care a figurat, în principala problemă internațională a zilei, războiul din Ucraina, premierul a demonstrat claritatea necesară a scopului și a viziunii.
„La începutul războiului, când Germania a arătat o lipsă de înțelegere a gravității crizei ucrainene, Johnson a fost în fruntea eforturilor de sprijinire a Kievul. Dacă nu ar fi fost miile de arme antitanc NLAW pe care Marea Britanie le-a furnizat Ucrainei, nu se știe dacă Zelensky ar mai fi în viață astăzi. Armele s-au dovedit necesare pentru a preveni asaltul Kievului de către Moscova, care trebuia să rezulte în asasinarea liderului ucrainean și instaurarea unui regim marionetă pro-rus”, a spus jurnalistul.
Coughlin sugerează că, chiar și fără conducerea lui Johnson, Marea Britanie va continua să joace un rol proeminent în războiul ruso-ucrainean. Observatorul se referă la susținătorii politicii actuale a Londrei reprezentați de ministrul Apărării Ben Wallace și ministrul de externe Liz Truss.
Criza guvernului britanic nu trebuie explicată ca o „operațiune specială a Rusiei”, a opinat Pavlo Klimkin, ex-ministru de externe al Ucrainei. „Ucraina nu va pierde sprijinul, pentru că Regatul Unit nu este doar Boris. Deși Boris este unic, Boris are o simpatie sinceră pentru Ucraina. El a încercat întotdeauna să fie primul”, a spus diplomatul.
Kazahstanul are voce
Kazahstanul își diversifică livrările de petrol prin ruta transcaspică, ocolind Federația Rusă, a declarat președintele Kassym-Jomart Tokayev. El a dispus identificarea unei opțiuni avantajoase de utilizare a rutei transcaspice și creșterea capacității a două conducte de petrol.
Tokayev a declarat despre aceasta la o zi după ce un tribunal rus a ordonat suspendarea terminalului Consorțiului conductei caspice pentru 30 de zile. Acest lucru poate opri pentru a treia oară în 2022 transportarea petrolului kazah prin Rusia spre piața mondială.
Ministerul de Externe ucrainean a declarat că autoritățile turce au eliberat cargoul rusesc Zhibek Zholy, care a transportat cereale din Berdyanskul ocupat: „Datorită intervenției prompte a autorităților competente din Ucraina, această navă nu a putut descărca materialul furat si a fost reținută. Parții turce i s-a trimis o cerere de arestare a navei si încărcăturii.
Cu toate acestea, ignorând apelul parții ucrainene, in seara zilei de 6 iulie, nava a fost eliberata. În legătură cu situația inacceptabilă, ambasadorul Turciei la Kiev a fost invitat la Ministerul de Externe. Partea ucraineană cere să se investigheze situația și să primească un răspuns exhaustiv la solicitare”.
„Lumea rusă”, cu masca Revoluției franceze
La o întâlnire cu liderii fracțiunilor Dumei de Stat, președintele rus Vladimir Putin a spus că „încă nu am început nimic” în Ucraina. Potrivit acestuia, țările occidentale ar fi trebuit să înțeleagă că au pierdut chiar de la începutul operațiunii speciale rusești. „Astăzi auzim că vor să ne învingă pe câmpul de luptă. Ei bine, ce să spun, să încerce. Am auzit de multe ori că Occidentul vrea să lupte până la ultimul ucrainean. Aceasta este o tragedie pentru poporul ucrainean, dar totul pare să se îndrepte spre asta”, a spus președintele.
Potrivit lui Vladimir Putin, „începutul operațiunii noastre militare speciale” înseamnă începutul „prăbușirii radicale a ordinii mondiale americane, acesta este începutul tranziției de la egocentrismul american liberal-globalist la o lume cu adevărat multipolară”. În opinia sa, „această lume se bazează pe dreptul internațional, suveranitatea popoarelor și civilizațiilor, dreptate și egalitate”.
