Început aici, partea II.
Primii soldați mobilizați cu strictă confidențialitate pentru Afganistan proveneau din regiunile asiatice ale URSS, deoarece liderii sovietici au luat la bază elementele etnice și lingvistice pentru proximități dintre armata sovietică și cea afgană. Însă lucrurile au luat o altă turnură, favorizând cazurile de evadare, de sustragere și vindere a armelor etc. Ca urmare, Kremlinul s-a reorientat și pentru unitățile din Afganistan au fost luați în vedere mai mult militarii din partea occidentală a URSS: rușii, ucrainenii, belarușii, moldovenii (români).
Grație devotamentului și comportamentului sincer moldovenii din teritoriul Pruto-Nistrean au avut o imagine de invidiat atât în rândul ofițerilor, cât și în cel al soldaților sovietici din alte regiuni.
Conform informațiilor furnizate de Uniunea Veteranilor Războiului din Afganistan din Republica Moldova (iulie 2010):
| N/o | Specificare | Total |
| 1 | Participanți | 12500 |
| 2 | Decedați | 301 |
| 3 | Dispăruți | 4 |
| 4 | Invalizi | 700 |
Din orașul Ungheni numărul de participanți la ostilitățile sovieto-afgane a fost de 138 de persoane, din componența raionului Ungheni în total 262 de persoane. Pe câmpul de luptă din Afganistan au căzut (1979-1989) unghenenii: Victor Andreiciuc, Alexandru Boico, Mihail Butnaru, Mihail Savciuc, Valeriu Ceban, Grigore Obriște, Vasile Lazariuc, Ivan Pușcașu, Victor Nepocrâtâi, Vitalie Gațmaniuc. Numele cărora va fi încrustat pe placa comemorativă al monumentului de for public, care urmează să fie instalat în municipiul Ungheni în memoria ostașilor căzuți în Războiul Sovietic din Afganistan (președintele Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan Ungheni, Vasile Lupu).
Actualmente, veteranii, moldoveni, participanți la războiul din Afganistan, își analizează foștii adversari afghani prin optica a două dimensiuni extreme: a răzbunării în perimetrul sindromului afgan, dar și a înțelegerii tragediei afgane. O parte dintre foștii combatanți, ținând cont de experiența tragică a conflictului militar, consideră ca o victorie fezabilă a foștilor dușmani ar semnifica la fel o datorie „internațională”. După retragere ajunși în localitățile lor de baștină, în mod festiv li se înmâna o diplomă de mulțumire din partea CC al PCUS și o medalie specială de la guvernul-marionetă de la Kabul „Militarului internaționalist de la poporul afgan recunoscător”. Fraze aruncate de genul „Noi am primit ordin și trebuie să-l îndeplinim”, „simt că-s înrăit pe afgani, ca dușmani, mulți băieți au murit…”. Cea de a doua categorie a veteranilor „afgani”, sunt cei care estimează intervenția militară a URSS în Afganistan ca o tragedie pentru poporul afgan: „ei își apărau pământul lor„, „Noi am fost acolo ca ocupanți”, „Nu trebuia să intrăm în această țară străină”… Agresiunea militară a Uniunii sovietice împotriva poporului afgan a fost repudiată și de rudele participanților la războiul sovieto-afgan. Astfel, intervievată de jurnalista Ana Manole, Aneta David, mama ostașului Gheorghe David, dispărut fără urmă în Afganistan, originar din Gotești, Cantemir, afirma: „Armata parcă era condusă de oameni învățați, dar ce le-o trebuit lor să caute pe pământ străin, iaca eu una, femeie neînvățată, n-o pot înțelege și gata… Cât să se fi purtat rușii de bine acolo totuna ce să te amesteci în casa omului în altă țară” (12).
Cartea cu titlul „Războiul din Afganistan: Amintirea unui erou” de Cătălin Gorincioi, povestește pas cu pas despre amintirile lui Ion Gorincioi (tata), participant la aventura sovietică nejustificată pe pământul afgan. Ion Gorincioi, moldovean, născut la 03 iunie 1966, în satul Florițoaia Nouă, Ungheni, reiterează concluzia: „în perioada sovietică, pentru a-și atinge scopurile expansioniste, URSS trimitea ostași în diferite colțuri ale lumii…Tragic este faptul că acești ostași nu cunoșteau unde se duc, pentru a lupta, dar îndoctrinați cu ideea că URSS e cel mai mare pacificator din lume” (13).
Războiul sovieto-afgan constituie unul dintre momentele cruciale ale ultimului sfert al secolului al XX-lea. În mai puțin de un deceniu, acesta a scos la iveală defectele structurii politice sovietice și pe cele ale ideologiei comuniste în sine și a ajutat la inițierea de Mihail Gorbaciov (a.n.1931), începând cu anul 1985, fapt ce a contribuit decisiv la căderea Partidului Comunist și la încheierea Războiului Rece și, în sfârșit, a jucat un rol esențial în prăbușirea URSS. Succesoarea ei, Rusia, continuă declanșarea de noi războaie în sec. XXI.
Lecțiile acestui război confirmă nebunia care a stat în spatele strategiei sovietice: scopuri politice nerealiste și o armată incapabilă să se descurce metodelor neconvenționale ale unui adversar care, în dezavantaj din punctul de vedere al armamentului și al tehnologiei, a reușit să întoarcă soarta războiului prin tenacitate și devotament neîngrădit față de libertate și credință.
Referințe:
12 Ana Manole: Cruciada afgană.1991
13. Războiul din Afganistan: „Amintirile unui erou”, Cătălin Gorincioi, Viorel Bulduma, 2018
