Ah, Mărţişorule! Destinul tău mult seamănă cu destinul neamului. Prins în piept ori guleraş, legat la gât, la mână, purtat cu demnitate şi respect de străbuni, purtat de părinţi ascuns, legat mult mai sus de încheietura mâinii, căci, deşi fiind o nevinovată îmbrăţişare alb-roşu, ai dat bătăi de cap regimului, fiind socotit podoabă a românismului şi totuşi, necătând la intemperii, ai rămas acelaşi simbol de referinţă cu esenţă profundă şi semnificativă pentru neam.
Cu cât drag, în zi de 1 martie (în unele sate /Petreşti, Cetireni pe 14 martie, de Odochia) soţia trecea pe după gât bărbatului (Buşila, Negurenii Vechi, Corneşti, Teşcureni, Todireşti) 2 fire alb şi roşu din aţă ori lână, iar copiilor le erau legate la încheietura mâinii. La Cetireni, la Unţeşti se legau aceste şnuruleţe doar la mâna pruncilor şi a femeilor însărcinate, ele simbolizând Viaţa.
La Todireşti erau prinse şi de lâna mioarelor pentru a avea cât mai mulţi mieluşei, iar la Corneşti se lega şi de cornul vacilor pentru a fi lăptoase. În majoritatea satelor pe parcursul lunii martie se prindeau canafuri din lână roşie vopsită şi din lână albă de la oi ţigaie la toţi mieluşeii, iezişorii, mânjii şi viţeluşii. La Rădenii Vechi, mărţişorul era purtat doar de copii şi tineri, se prindea în piept (în partea stângă). Era confecţionat din cordică de atlas, stuf, aţă croşetată, simbolizând puritatea, sănătatea. De asemenea, în zi de 1 martie, erau prinse mărţişoare la crucile de pe mormintele celor răposaţi în semn de neuitare (Buşila).
Mărţişoarele erau purtate toată luna martie şi apoi scoase în majoritatea satelor la 31 martie sau de Florii (Petreşti, Unţeşti, Buciumeni) şi agăţate de crengile înflorite ale pomilor de zarzări, de măr, de cireşi ori vişini. La Negurenii Vechi, la Corneşti, bărbatul îşi prindea firul scos de la gât în coama calului, femeia în lâna oiţelor, iar copiii şi tinerii le prindeau de crengile pomilor fructiferi ori la tufele de iasomie, trandafir pentru a fi cât mai bogaţi în flori şi roade.
Spre bucurie, Mărţişorul şi-a recăpătat valoarea şi recunoaşterea de altă dată şi prin înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, prin votul Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.
Deci, să ne prindem în suflet această tulburătoare îmbinare de alb-roşu în speranţa unei primăveri ce se vrea trăită în sănătate, în iubire, în frumos!
Dăruiţi mărţişoare! Purtaţi mărţişoare! Ele ne fac Viaţa mai frumoasă!
