Câteva zile în urmă, după publicarea unei banale știri cu unele nuanțe critice, un funcționar se supărase rău pe noi, cică, veniți voi și lucrați în locul meu și veți vedea cât e de greu. Dar, dragul meu, nimeni nu ți-a legat funcția de gât ca pe o piatră, te ține acolo cineva cu de-a sila? De ce, la o adică, nu ar ieși în fața mulțimii nemulțumite și sărăcite și i-ar spune: nu mai pot, plec, că m-am săturat să mă tot colorez atâta – ba roșu, ba verde, ba albastru, vă las și ștampila, și biroul, și libertatea de a mă deplasa unde vreau și căt vreau, chiar și în timpul orelor de serviciu, că doar mai am ceva business acolo, și mașina de la scară pe care o călăresc eu și familia ma, mă dezic de bacșișuri sau cum le spuneți voi ”otkaturi”, lasă să ocupe alții locurile călduțe pe care deja le-am țintit pentru copiii mei… Șirul e lung, că doar puterea-i dulce ca mierea, ai de ce să-ți lingi degetele.
