Așa trăiesc moldovenii de la independență încoace, degrabă se vor face treizeci de ani. Toți care au venit sau vin la guvernare – spice, seceri și ciocane, stejari și garofițe, stele roșii și câte și mai câte plante și obiecte – au promis și promit că iată-iată, tăiem cu trecutul, rezolvăm ce nu s-a rezolvat și începem în curând o viață nouă și mai bună. Și să vedeți, mereu pe calul guvernării sar ușor și cu îndrăzneală niște ivani susanini, care parcă dinadins ne duc prin hățișuri și mlaștini, să nu ne mai dezmeticim unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm: ba înainte, ba înapoi, ba la dreapta, ba la stânga. Pe unii din aceștia care s-au urcat în șaua mârțoagei de la guvernare totuși îi credem că ei, anume ei ne vor duce spre râuri de lapte cu maluri de miere. Ne hrănesc cu promisiuni deșarte până la Sfântu-Așteaptă. Iar de fapt tot mergem pe cerc și cine-i cu burta mare tot în frunte e, pe când ceilalți nicidecum nu se pot despărți de sărăcia ce s-a lipit de ei ca musca de rahat.
