Odată, în timpul unei conversații, unul dintre primarii din raionul Ungheni a abordat problema despre soarta absolvenților gimnaziilor de la sate, deoarece puțini dintre ei își continuă studiile la licee, numărul cărora s-a redus în mod inexplicabil, colegii și școli profesionale.
În majoritatea cazurilor, aceștia completează rândurile șomerilor din sate sau, peste un timp, când cresc, devin forță de muncă ieftină, cel mai adesea în Rusia. E bine dacă părinții au pământ, atunci copiii le ajută. Dar oricum au o soartă de neinvidiat. E o problemă acută sau ea există doar într-un singur sat?
Primarul comunei Măcărești, Iacob Pîntea, a menționat că, din fericire, în satul lor din nou s-a deschis liceul. Acum majoritatea copiilor au șansa de a beneficia de educație în localitatea lor și de a-și continua apoi studiile în instituțiile de învățământ superior. Dar sunt și din cei care, după absolvirea gimnaziului, merg la școala profesională Nisporeni, unde sunt instruiți agricultori, operatori de calculatoare și, se pare, sudori. Dar sunt și cei care părăsesc școala după clasa a 9-a și lucrează cu părinții pământul. Practic, așa se întâmplă în familiile cu venituri mici și cele vulnerabile.
Potrivit primarului comunei Morenii Noi, Valentina Lincovscaia, nu există această problemă, în tot cazul, în satul lor. Cel care vrea să învețe, învață, mulți intră la instituții de învățământ din Chișinău, studiază informatica, învață în Ungheni. Cei care nu reușesc la admitere pleacă peste hotare, iar cei din satele comunei lucrează mai des în Rusia, dar unii își caută fericirea în Europa. Potrivit interlocutoarei, nu e bine că noi pierdem tinerii, viitorii specialiști. E rău atunci când elevii nu susțin bacalaureatul și se pomenesc la răscruce, pentru că nu au nici acte de studii, nici specialitate. Sunt și din aceștia.
Însă problema constă în faptul că în satele mici pur și simplu sunt puțini copii, de aceea nu este exclus să se creeze o stare aparent bună.
Vera Buga, primarul orașului Cornești, a spus că ar fi fost foarte bine dacă liceul din oraș, unicul în toată zona Culei, ar fi fost păstrat. Atunci copiii încă trei ani s-ar fi aflat alături de părinți, ar fi fost sătui și supravegheați. Dânsa povestește că ea și fiul ei, cu patru ani în urmă, s-au pomenit în asemenea situație, până pe 25 august au așteptat să se decidă soarta liceului, apoi au fost nevoiți să se ducă la un colegiu din Chișinău. Absolvenții gimnaziului din localitate își continuă studiile în instituțiile de învățământ, de cele mai dese ori, din Chișinău, deci dânsa consideră că nu există nicio problemă.
