În raionul Ungheni, deja de mulți ani se lucrează asupra proiectelor de aprovizionare a locuitorilor cu apă: ba se aduce apă tehnică la Cornești, ba pe Cula, ba se asigură cu apă 12000 de locuitori… Cu toate acestea, oamenii în permanență se plâng de lipsa ei, mai ales în timpul verii.
O alternativă pentru apa de la „Apavital” nu există?
În satul Costuleni, după cum spun locuitorii, apeductul există din anul 2005. Ce-i drept, ar fi alimentat dintr-o sondă veche și celor 200 de consumatori conectați la el nu le ajunge apă, cică, a obosit izvorul, nu mai este în stare să asigure oamenii cu apa dătătoare de viață. Acum sătenii pentru un metru cub de apă plătesc și sunt dispuși să plătească 12 lei, doar să o aibă. Cică, le-a fost promisă în timpul campaniei electorale a actualului primar pentru al doilea mandat. „Agitatorii”, spun ei, au fost aproape în fiecare casă, ziceau că apa va veni din România, dar iată că au trecut deja doi ani de la acele promisiuni, însă deocamdată nimic nu se vede și nu se aude.
Potrivit primarului localității, Sorin Gurău, într-adevăr, în ultimii ani apă în sondă e mai puțină, în același timp, consumatorii de apă potabilă o folosesc pentru necesitățile de uz casnic și chiar spală mașinile. Speranțele că vor avea apă sunt totuși legate de SC „Apavital” SA Iași, cu atât mai mult, cu cât din partea republicii noastre toate chestiunile ar fi rezolvate, totul depinde de Guvernul României, care trebuie să-și dea acordul. Se pare că în Măcărești, pe celălalt mal al Prutului, deja sunt efectuate lucrările necesare. Dacă nu vor reuși să aducă apă din România? Atunci o alternativă pentru Măcărești, Costuleni, Valea Mare nu va fi, deoarece rezervele de apă subterană sunt limitate.
În ceea ce privește apa din Iași, a apărut o problemă legată de aprobarea autorizării de către Ministerul Afacerilor Externe al României, în legătură cu faptul că apa din această țară este considerată rezervă strategică. Din cauza lipsei autorizației, SC „Apavital” SA Iași, care în bugetul pe 2017 chiar a prevăzut investițiile necesare, nu poate să desfășoare lucrările în continuare.
„Dacă în Costuleni nu este apă, ce să mai vorbim despre Cula? În acel sat sunt trei apeducte”, a exclamat, surprinsă, președinta raionului Ungheni, Ludmila Guzun.
Primarul Gurău nu are nicio legătură cu această problemă, chestiunea trebuie să fie soluționată de Parlamentul României. Îndată ce se va lua o decizie și apeductul va trece peste Prut, primarul va începe realizarea proiectului. Președinta speră că autorizația respectivă, totuși, va fi eliberată, pentru că de aceasta depinde aprovizionarea cu apă nu numai a acestui sat, dar și a unui șir de așezări rurale din raionul Nisporeni, iar în zona noastră – a localităților Măcărești, Costuleni, Morenii Noi, Valea Mare.
Apă este, dar nu este un gospodar
Locuitorii unui sat mic, Izvoreni, îi sunt foarte recunoscători primarului pentru apa pe care „a adus-o” în localitate de la izvor. Dar unii spun că atunci lucrul nu ar fi fost dus până la capăt și oamenii au fost nevoiți să se racordeze singuri la sistem, ceea ce acum duce la pierderi de apă, care poate curge șuvoi cu săptămânile și nimeni nu ia măsuri. În plus, ei achită plata, dar nu li se dă nimic, nici factură, nici bon de plată ca să poată demonstra că nu au datorii. În același timp, se presupune că persoana care colectează bani i-ar pune în buzunar.
Primarul comunei Boghenii Noi, Gheorghe Filipovici, explică faptul că, la rugămintea sătenilor, în urmă cu doi ani, primăria a găsit mijloace și a făcut apeductul, prin sat au fost instalați 2 km de conducte. Până la casele lor oamenii au trebuit să tragă conducta de apă din cont propriu. Despre aceasta s-a discutat la o adunare cu locuitorii satului, acolo au ales trei persoane, care urmau să se ocupe de conectarea gospodăriilor sătenilor la apeduct. Atunci primăria nu a intervenit nici în colectarea de fonduri, nici în lucrările ulterioare. Unii s-au conectat singuri la apeduct, care cum a putut, de aceea cu timpul, probabil, din cauza presiunii, a apărut o breșă și oamenilor li s-ar fi propus să le lichideze cu puterile proprii. Dar nu toți ar avea posibilitatea, așa că acum, se spune, în unele locuri s-au format bălți.
În ceea ce privește plățile, primarul a explicat că el nu se implică, dar persoana care încasează câte 5 lei pentru un metru cub de apă – deși oamenii nu ar fi prea dispuși să instaleze contoare de apa – are un caiet, în care se indică cantitatea de apă consumată și fiecare consumator ar semna. Ce se face cu banii? Primarul răspunde cu o întrebare la întrebare: credeți că acolo se adună mii de lei? Întreprinderea nu este înregistrată, oamenii înșiși au convenit, ei singuri au decis, au ales trei persoane, dar două au refuzat. Însă cineva trebuie să încaseze banii, să aibă grijă de apeduct. Banii colectați sunt. Se formează breșe de aceea că oamenii s-au conectat singuri, iar bani pentru apă se încasează. Înseamnă că dacă la o bătrânică curge apă pe sub ferestre, lasă să curgă mai departe? Cică, s-au conectat singuri, nu au vrut să sape cu hârlețul și au săpat cu tractorul, poate au atins țeava. Au apă din septembrie, dar a început a curge abia acum? Chipurile, da, și poate fi din cauza presiunii prea înalte.
Referitor la întreprindere, cum poate fi ea organizată ca să ajungă bani pentru întreținere, dacă în Boghenii Noi, unde apa costă 18,50 lei, nu ajung, dar e nevoie și de președinte, de contabil, de muncitori. Numai pentru energia electrică, care asigură funcționarea pompei, este nevoie de aproximativ 1500 de lei pe lună. Dar atunci când 30-40 de oameni consumă câte unul sau doi metri cubi, ce fel de întreprindere poate fi, deși, desigur, nu este rău să o creeze.
Ludmila Guzun a menționat că apeductul din acest sat este construit de primărie, Consiliul Raional a ajutat cu mijloace, dar ea intenționează să vorbească cu primarul și să afle ce probleme există. Dânsa consideră că metoda de colectare a banilor pentru consumul de apă de la locuitorii din Izvoreni nu este eficientă.
