Vă anunțam în numărul trecut că ziarul „Unghiul” lansează, în colaborare cu BP „Dimitrie Cantemir”, proiectul „Biblioteca faptelor bune”. Dincolo de obiectivul de a promova imaginea bibliotecii, vom încerca să vă arătăm și o altă față a acestei instituții, care are sute de ani vechime de când activează, să aflăm poveștile de viață ale celor care stau în mare parte din timpul lor printre cărți, dar și cum au evoluat în timp bibliotecile din raionul Ungheni și care sunt tendințele lor de dezvoltare. Tot atunci vă spuneam că în ediția aceasta veți citi un interviu cu Aliona Manciu, șef serviciu asistență metodică la BP „Dimitrie Cantemir”, care va oferi mai multe amănunte despre această inițiativă.
— De ce ați denumit această inițiativă „Biblioteca Faptelor Bune”?
— De regulă, când îți dorești să demarezi un nou proiect, în special unul de promovare, ai mai multe variante de a-i da o identitate, de a-i da un nume, care să fie cât mai explicită și cât mai atractivă pentru public. Cam așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Inițial ne-am propus să fie „Biblioteca e pentru tine”, dar am ajuns la concluzia că cel mai potrivit e anume acest generic. Pentru că biblioteca în prezent este un centru care nu doar împrumută și restituie cărți sau păstrează documentele, dar acum ea este un centru comunitar și acest lucru a devenit mai vizibil în ultimii ani. E un punct central de interconectare a actorilor dintr-o comunitate.
— Mai exact ce ar însemna aceasta?
— În prezent ea e instituția care asigură informarea locuitorilor dintr-un anumit spațiu despre anumite inițiative guvernamentale de interes major, la apeluri de proiect, care au ca rezultat dezvoltarea comunității din care fac parte. Misiunea ei, adică a bibliotecii, acum e mult mai vastă, e mult mai complexă. Și de aceea cât mai multă lume trebuie să cunoască despre toate acestea, să asocieze „biblioteca” cu un mediu deschis, prietenos, activ, cu locul unde va putea să se ralieze în jurul unui grup, care are aceeași viziune de dezvoltare a comunității din care face parte.
— Spuneați mai sus că biblioteca a devenit un centru, care oferă mai multe servicii, că e locul unde oamenii se informează și uneori chiar bibliotecile sunt cele care implementează proiecte comunitare. Aici voi aminti doar câteva: amenajarea unui parc în satul Hristoforovca, curățarea unui izvor și amenajarea spațiului adiacent în orașul Cornești, sădirea trandafirilor și pictarea stației de așteptare în Alexeevca. Cum percepe omul simplu această nouă misiune a bibliotecii doar el s-a obișnuit că la bibliotecă mergi iai cartea, o citești și o aduci înapoi, pentru a fi citită de altul?
— Anul 2020 e anul în care prioritatea numărul I pentru biblioteci este să-i ajutăm pe oameni ca să se ajute pe ei înșiși. În urma implementării acestor proiecte de care ați menționat mai sus am avut doar reacții pozitive. Însă, mai există și reticenți, care nu admit că societatea evoluează, că un serviciu, care până mai ieri se desfășura doar între patru pereți și că omul care se afla printre cărți iese azi în comunitate și pune în aplicare toate acele informații citite printre atâtea volume.
— Deci, „Biblioteca faptelor bune” e pentru reticenți?
— În mare parte, da, pentru că dorim să-i convingem să vină la bibliotecă, unde vor avea parte de diverse servicii utile și interesante și vreau să precizez aici un lucru foarte important – bibliotecarele noastre, adică cele din raionul Ungheni, sunt atât de active că merită să le fie cunoscută activitatea.
